Despre vrute si nevrute

Daca la inceput cu totii ne spovedeam la un preot oarecare,comun si din cale afara de casual,intre timp lucrurile au evoluat,intr-un fel sau altul.Pe rand am luat calea pshihologului ca intr-un final sa ajungem sa avem cu totii blog.Diversitatea e buna.Medicamentele sunt si ele bune,indiferent daca sunt prescrise celor care latra fara sa muste.In fine...nu asta este esential.Sunt fascinat,orbit,surprins( iar aici nu ma refer doar la ipostazele placute),interzis,critic si in asentiment cu vad zilnic.Frumusetile feminine ale patriei,photoshopate sau ''corectate'' prin oricare alte mijloace oferite de gadgeturile contemporane,care iau pozitii asemanatoare serpilor boa inainte de festinul culinar dar pe care nu le vedem in naturaletea sociala de zi cu zi,tot un fel de spovedanie amestecata cu miloageala fac : ''Uite-ma! Asa dorm eu,asa mananc eu,asa beau! Ma vezi? Acum,ca tot ma vezi,hai cu like-ul,share-uitul si eventual,comment-ul! Inainte sa incepi,mai uita-te...

   Si tocmai cand credeam ca nimic nu ma poate surprinde astazi afara de vremea capricioasa si parca nehotarata asemenea unei Balante veritabile,ei bine,am dat peste un articol care mi-a atras atentia.Titlul sau este Cum sa nu ajungi ''fata batrana'' iar site-ul care il gazduieste are si el un nume cel putin curios,si anume www.mala-hierba.com.La prima vedere e drept ca mintea mi-a fugit la ''iarba rea'' care nu piere si bla bla bla,ce se mai spune despre asta.Mi-am zis ca e o gluma proasta,ca mintea mea dornica de analogii rapide si cretine de cele mai multe ori imi joaca feste,din nou,motiv pentru care m-am ambitionat sa citesc articolul integral,fara sa crancnesc macar.    Monica Stanescu,autor al Cum sa nu ajungi ''fata batrana'',incepe articolul prin asigurari oferite celor trecute de 33 de ani:ea are o veste buna.Slava Domnului - are o veste,si inca una buna.Vestea buna e ca ,,nu  e prea tîrziu să vă așezați la masă sau în fața ogl...

   Azi m-am amuzat teribil...am citit un post zglobiu,exuberant si incredibil de funny; cat despre comentarii = un deliciu.Cu gura pana la urechi,stralucire in ochi si dureri in zona abdominala.Uitasem ce misto sunt simptomele bunei dispozitii.In fine...ideea era ca femeia tot timpul se gandeste la NOI(ea si el adica) pe cand barbatul se gandeste la NOI dar altfel (el si pantalonii lui).    Ni la EA! Nu bag mana in foc insa daca femeia se gandeste la EA si fusta ei? Atunci cum stau lucrurile?Tot noi ramanem cei reci,egoisti,invidiosi,etc etc etc??? Si ma rog...de unde concluzia asta? Adica doar femeile ''este'' cele care simte si barbatii nu? Milenara disputa dintre Adam si Eva nu ia sfarsit si zau daca inteleg de ce.Si-asa au fost izgoniti din Rai...ce mai au de impartit? Pe criza asta numai de inghionteli ne arde..    Pe de alta parte e de inteles.Indiferent daca admitem sau nu,mereu suntem in cautarea Paradisului,perfectului,zenului,fericirii,multumiri...

   Zilnic pierd luptele cu mine,in fiecare seara ma intorc cu sufletu-mi mai zdrentuit decat ziua anterioara,scapanad printre dinti injuraturi birjaresti mascate in zambete perfide si cu asteptari exagerate.Imi fac aceleasi promisiuni in fiecare seara pentru ca,mai apoi,in fiecare dimineata sa le uit caci se pare ca la asta ma pricep cel mai bine.Sunt un uituc de conjuctura,cu prea mari si multe pretentii,pregatit pentru a minti orice femeie ca e cea mai frumoasa creatura pe care am intalnit-o,ca daca ar fi cazul as insela Moartea doar pentru a-mi petrece timpul ramas cu ea.Iar dupa cele cateva ore de somn adanc si fara vise ma trezesc si abia daca-mi amintesc numele.Plec teleleu prin lume fara protectie,increzator in aparente.In nici 4 metri sunt dezamagit.Simt frustrare.Deznadejde.Apatie.Dezgust.Timpul se scurge,ziua e pe duca iar eu ma vad obligat sa-mi ascult din nou doleantele.Nu vreau sa schimb nimic.Durerea ma face sa simt ce nici un alt sentiment nu o face.Azi voi spun...

   Daca la inceput ne desparteau 10 ani de cautare furibunda,cu ochii legati de visare si narile imflamate de dor patetic pentru unii,existentialist pentru altii...ei bine,azi ne mai despart doar logica stranie dintre orice vrei tu si nimic din ce vreau eu.Pentru ca azi eu nu mai sunt tu,pentru ca azi tu nu mai esti eu,pentru ca azi noi nu mai existam.    Azi cand prezentul isi cerea tributul am absentat aproape nemotivat,lepadandu-mi constiinta inainte de dodecarele batai de ceas din jurul amiezii.Mi-am aruncat ultima farama de identitate aproape fara parere de rau,conviins fiind ca-mi va fi bine,mult mai bine gol umbland intr-o lume in care toti ceilalti isi fauresc fel si fel de haine din slabiciunile tuturor.Mi-am amanetat vederea,mi-am ingropat numele tatalui si-am rupt-o la fuga.Sustinut.Deloc alert.       Daca sunt un pic defect nu inseamna ca nu sunt imun.Daca gresesc nu inseamna ca nu regret.Daca ma bucur nu inseamna ca nu plang.Daca imi zi...

  Citisesm de curand un articol cu un titlu care m-a acaparat complet,mi-a starnit curiozitatea din fiecare celula: ,,Cand moare o relatie?''. Mare mi-a fost mirarea sa vad ca raspunsul nu era ce ma asteptam.Postarea era lipsita de sfaturi cum sa nu se ajunga pana acolo,lipsita de orice ma asteptam sa gasesc.Si atunci am inceput sa indragesc omul,autor al acestui articol.Pentru ca dupa titlu am epuizat continuarea in mai putin de doua minute.Si apoi mi-a parut rau.    M-am intristat un pic cand am realizat ca ma comportasem ca toti,sau ma rog,aproape toti cunoscuti mie: pacalit de aparente nu m-am oprit pana nu am sfarsit de citit.M-am consolat cu ideea ca intr-un final trebuie sa ma impac cu egoismul uman cu care sunt inzestrat.    As putea sa repet vorbele lui George Colang,as putea sa reformulez totul folosindu-mi lexicul propriu sau,cum de altfel cred ca e cel mai indicat,ai putea sa citesti tu insuti articolul  aici  .