Visul
Un radio vechi din care razbat pana la mine cumva niste acorduri familiare,note care aduc foarte mult cu La vie en rose fredonata enervant de calm de Edith Piaff.Oare ea o canta? Nu sunt sigur...e ceva in franceza oricum iar melodia nu mi-e straina deloc.Brusc,ma trezesc vorbind aceasta limba cu clientii cafenelei unde lucrez sambata dupa ce termin in piata.Eu le duc comanda,ei imi adreseaza un firesc ''thank you'',lucru acceptabil unor turisti care habar nu au ca sunt un francez de fapt cu origini cat se poate de carpato-danubiano-pontice.Franceza pe care o stiu mi-o revars intr-un ''avec plaisir'' de efect,mai ales ca sunt si rarait.Defect de fabricatie.Am avut chiar si o prietena/gagica/iubita (Alina cred ca se intitula) care de altfel si-a ingaduit sa-mi fie ce era doar pentru a ma putea auzi in voie silabisind ''Rica nu stia sa zica/Rau,ratusca,ramurica''.Eu stiam...dar nu-mi iesea. Ma intorc la franceza si ma gasesc rusinat...