Raul cel mai mic
Acum pot scrie despre asta. Ani multi au trecut de atunci iar acum seamana cu un soi de amintire a unui vis. Desi doar vis nu a fost...si ma rog,ce a fost? Ca mai mult parca nici nu a fost. In cafeaua ta neagra se vedeau toate posibilele raspunsuri la toate posibilele si imposibilele intrebari. Asa ca n-am indraznit sa spun mai multe...poate ca momentul oportun a fost altul,poate eu as fi fost cel mai in nemasura sa spun ceva. Duzini de "poate" si tone de "daca". Simteam cum incerc sa bag elefantul in magazinul de portelanuri fara sa produc pagube. Vorbeam nimanui si ma incurajam mintal in timp ce tu iti toceai lingurita in ceasca,asemeni gandurilor de orice fel,nerostite dar rumegate in super slow-motion. Fortarile astea de reamintire a tipului care obisnuiam sa fiu ma fac sa aduc pe cat posibil cu un senil doct si sociabil,cu un fel de campanie umanitara sfarsita ori incheiata prost,la care toata lumea zambeste chiar si dupa ce ochii viz...