Raul cel mai mic

     Acum pot scrie despre asta. Ani multi au trecut de atunci iar acum seamana cu un soi de amintire a unui vis. Desi doar vis nu a fost...si ma rog,ce a fost? Ca mai mult parca nici nu a fost. In cafeaua ta neagra se vedeau toate posibilele raspunsuri la toate posibilele si imposibilele intrebari. Asa ca n-am indraznit sa spun mai multe...poate ca momentul oportun a fost altul,poate eu as fi fost cel mai in nemasura sa spun ceva. Duzini de "poate" si tone de "daca". Simteam cum incerc sa bag elefantul in magazinul de portelanuri fara sa produc pagube. Vorbeam nimanui si ma incurajam mintal in timp ce tu iti toceai lingurita in ceasca,asemeni gandurilor de orice fel,nerostite dar rumegate in super slow-motion.

     Fortarile astea de reamintire a tipului care obisnuiam sa fiu ma fac sa aduc pe cat posibil cu un senil doct si sociabil,cu un fel de campanie umanitara sfarsita ori incheiata prost,la care toata lumea zambeste chiar si dupa ce ochii vizati au parasit de mult locatia odioasa ce parca servea doar darii in stamba de orisice orator sau propovaduitor de impresii impersonale generale. Asa de mult am simtit nevoia tutunului in  mine incat mi te-am lepadat pret de o secunda si am aruncat pixul din mana de parca as fi simtit arsura cauzata de sarpele biblic din toate povestirile babiloniene si am fugit...de mine,de ce stiu,de ce nu vreau sa mai stiu. Nu-mi doream decat sa fiu amortit total,sa fiu incapabil de emotii si orice ar fi avut legatura cu ele.
     Vreau atat de mult sa nu mai vreau incat ma simt capabil cateodata de nulitate. Vreau atat de mult sa uit,atat de multe! Si mai vreau atat de mult sa plang,atat de multe! Atat de mult incat ochii sa mi se topeasca,sa nu le mai gasesc intrebuintare si in final sa renunt la ei. In fond,cu ei mi te-am vazut atat de...incat nimic din ce-ar fi putut fi n-a fost. Pentru ca "usor" e peste "corect". Pentru ca ne abreviem si ne prescurtam intr-un asemenea hal incat la sfarsit ne putem considera norocosi daca sfarsim ca simple numere. Pentru ca binele ales e de fapt raul cel mai mic. Pentru ca ai renuntat la Noi inainte de a ne intampla. Pentru ca ai ales siguranta. Pentru ca ai vazut 2 in loc de Noi. Pentru ca ai ales certitudinea de a fi in siguranta in schimbul riscului de a incerca sa fii fericita.
     Si mai cred ca incapatanarea mea de a vedea lucrurile altfel nu a adus,nu aduce si nici nu va aduce vreo schimbare in mine sau in lume. Sau poate ca busola orientarii mele morale este dereglata serios si vad lucrurile in oglinda. Poate ca-mi pasa de nimicuri ca de chestii vitale. Poate sunt eronat in tot si toate si incerc de fapt sa strig intr-un film mut. Sau poate vad lucruri ce nu exista decat in imaginatia mea. Si daca sunt un delirant intr-un mediu surd? Daca mi te-am inchipuit doar? Daca m-am grabit socotindu-te personaj principal? Vezi cu ies la iveala toti acei "Daca" si "Poate" de care iti pomeneam? Am obosit impreuna,eu cu mine,privind spre locul unde ar fi trebuit sa fii. Ma ustura ochii si n-as dori decat un pumn de pastile albastre ca cerul. Cerul meu e albastru ca o portocala iar fumul tigarii mele tese iluzii in care eu,zambind tamp unor numere,imi frang mainile la neintamplari cotidiene. Sting setea de noi clipind des la Soarele ce nu mai incalzeste de mult un purtator de oase mediocru. Suntem gata.