La lumina Pe cand realitatea se impletea cu visarea si gandul meu era identic cu al tau, parca nici zarurile nu pareau aruncate a deznadejde. Palmile imi erau deschise a mirare de-aia lunga pana iti intalneau obrajii mereu infierbantati. Iar zilele se prelingeau ca secundele in orele traite in transee de mai toti necunoscutii de ieri, de azi dar mai ales de maine. Prea mare pentru a fi cuprinsa in orice rugaciune dar prea mica pentru a fi ignorata cu tarie, mi te simteam straina in lumina zilei. Fara pofte ori cusur. Fara certitudini ori impresii. Fara cuvinte mari sau reprosuri. Mereu cu lectia invatata si cu ochii parjoliti de dor te insinuai in cele mai tainice locuri, pe nori si pleoape, in nari si in vene, in suflete, pe buze. Nimicurile cotidiene te striveau sub greutatea banalitatii lor. Te vedeam cum te pierzi printre toate reminescentele tributare rolurilor de pana acum. Pareai mai mult ca niciodata hartuita ori vanata de toate fantomele zilei ce inc...