La lumina

 

Pe cand realitatea se impletea cu visarea si gandul meu era identic cu al tau, parca nici zarurile nu pareau aruncate a deznadejde. Palmile imi erau deschise a mirare de-aia lunga pana iti intalneau obrajii mereu infierbantati. Iar zilele se prelingeau ca secundele in orele traite in transee de mai toti necunoscutii de ieri, de azi dar mai ales de maine.

Prea mare pentru a fi cuprinsa in orice rugaciune dar prea mica pentru a fi ignorata cu tarie, mi te simteam straina in lumina zilei. Fara pofte ori cusur. Fara certitudini ori impresii. Fara cuvinte mari sau reprosuri.

Mereu cu lectia invatata  si cu ochii parjoliti de dor te insinuai in cele mai tainice locuri, pe nori si pleoape, in nari si in vene, in suflete, pe buze. Nimicurile cotidiene te striveau sub greutatea banalitatii lor. Te vedeam cum te pierzi printre toate reminescentele tributare rolurilor de pana acum. Pareai mai mult ca niciodata hartuita ori vanata de toate fantomele zilei ce inca nu o traisesi. Iar ploile mi te configurau mai abitir ca niciodata in lumina scuzelor cerute celor de langa tine. Te coloram febril cu ochii mei ce nu tineau mortis decat sa-ti fie prieteni.

Cu toate culorile din lume.

Alb si Negru.

La nevoie, amestecam cu incapatanare in cafea pana ma trezeam mai obosit ca niciodata, cu mainile inclestate pe oasele mele prafuite ce nu vor vedea probabil nicicand lumina zilei de ieri.

O zodie smiorcaita, citind printre randuri, cu iluzii o mie si trairi un catren.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cel mai frumos Daca

Fila de jurnal personal

Teama de simplu