La lumina
Pe cand
realitatea se impletea cu visarea si gandul meu era identic cu al tau, parca
nici zarurile nu pareau aruncate a deznadejde. Palmile imi erau deschise a
mirare de-aia lunga pana iti intalneau obrajii mereu infierbantati. Iar zilele
se prelingeau ca secundele in orele traite in transee de mai toti necunoscutii
de ieri, de azi dar mai ales de maine.
Prea mare
pentru a fi cuprinsa in orice rugaciune dar prea mica pentru a fi ignorata cu
tarie, mi te simteam straina in lumina zilei. Fara pofte ori cusur. Fara certitudini
ori impresii. Fara cuvinte mari sau reprosuri.
Mereu cu lectia invatata si cu ochii parjoliti de dor te insinuai in cele mai tainice locuri, pe nori si pleoape, in nari si in vene, in suflete, pe buze. Nimicurile cotidiene te striveau sub greutatea banalitatii lor. Te vedeam cum te pierzi printre toate reminescentele tributare rolurilor de pana acum. Pareai mai mult ca niciodata hartuita ori vanata de toate fantomele zilei ce inca nu o traisesi. Iar ploile mi te configurau mai abitir ca niciodata in lumina scuzelor cerute celor de langa tine. Te coloram febril cu ochii mei ce nu tineau mortis decat sa-ti fie prieteni.
Cu toate
culorile din lume.
Alb si
Negru.
La nevoie, amestecam
cu incapatanare in cafea pana ma trezeam mai obosit ca niciodata, cu mainile
inclestate pe oasele mele prafuite ce nu vor vedea probabil nicicand lumina zilei
de ieri.
O zodie
smiorcaita, citind printre randuri, cu iluzii o mie si trairi un catren.
Trăind printre litere și sunete acustice. Așa te cunosc pe tine!
RăspundețiȘtergereMultumesc Alin, sa fii bine si sa ne vedem cu bine curand.
Ștergere