Despre vrute si nevrute

   ...cel despre care s-ar fi spus ca,indiferent de timp si stare,nu as fi renuntat pentru nimic in lume?Cu tot cu arogantele mele ori certitudini de copil infatuat crescut rapid.Cu toate ca nu cred ca cer prea mult si ma grabesc in dezacord sa ofer nu mult ci mai degraba tot ce posed,imi spun ca nu e suficient.Pur si simplu nu este de ajuns nici pentru mine si cu siguranta nici pentru tine.Pentru ca sunt complicat si pesimist si nesigur si uituc si incredibil de naiv.Degeaba imi ridic ziduri monstruoase in juru-mi trainice,asemanatoare Zidului Chinezesc.Ma sabotez...mi le daram pe timpul noptii si las pe orisicine inauntru,costient de altfel ca nu e mare lucru de vazut.Constient ca zilele ce le traim confera tuturor lucrurilor vechi pe care le stiam o alta semnificatie.Un sens nou,pe care ma grabesc sa il accept in speranta ca asa ma voi fi scutit de durerea de cap pricinuita de nenorocul,ghinionul sau nesansa mea in incercarea de a intelege.Cu siguranta nu te-ar multumi fapt...

  ...Dar ceilalti?Oare au si ei astfel de ganduri? Oare lor le pasa de ce se va alege de amintirea lor dupa ce vantul timpurilor ii va matura? Uneori ma intreb daca nu sunt ametiti de traitul asta pe repede inainte...fara vreme pentru rasuflu,pentru digerat victorii personale,pentru experiente emotionale. Intr-un final,daca imi e permis sa fiu sincer,nici ca-mi pasa...nu sunt Iisus-ul lor sa le spun ce si cum sa faca. Placile le-au fost inmanate de Moise...fiecare sa faca ce pofteste.    Visele ne tin captivi. Timpul de citit proza,fie ea si scurta s-a dus.Si cu toate ca toate cuvintele din mine mi se zbat ca pestii pe uscat,precum un puls aritmic.Parabole,parabole si iar parabole.Si mii de metafore.Se presupune ca totul ar trebui sa fie usor,sau mai usor.Insa nimic nu se schimba.Cu sau fara ajutor,se inchid ochii si nu se mai acorda importanta. Sita prin care se cerne acum prezentul e modificata mult. Cei mari,care care au ceva de aratat dispar din amalgamul asta de car...