Turma de sinucigasi

  ...Dar ceilalti?Oare au si ei astfel de ganduri? Oare lor le pasa de ce se va alege de amintirea lor dupa ce vantul timpurilor ii va matura? Uneori ma intreb daca nu sunt ametiti de traitul asta pe repede inainte...fara vreme pentru rasuflu,pentru digerat victorii personale,pentru experiente emotionale. Intr-un final,daca imi e permis sa fiu sincer,nici ca-mi pasa...nu sunt Iisus-ul lor sa le spun ce si cum sa faca. Placile le-au fost inmanate de Moise...fiecare sa faca ce pofteste.
   Visele ne tin captivi. Timpul de citit proza,fie ea si scurta s-a dus.Si cu toate ca toate cuvintele din mine mi se zbat ca pestii pe uscat,precum un puls aritmic.Parabole,parabole si iar parabole.Si mii de metafore.Se presupune ca totul ar trebui sa fie usor,sau mai usor.Insa nimic nu se schimba.Cu sau fara ajutor,se inchid ochii si nu se mai acorda importanta. Sita prin care se cerne acum prezentul e modificata mult. Cei mari,care care au ceva de aratat dispar din amalgamul asta de carne imbatranita de rap si glamour sporadic. Dispar,pur si simplu.Inainte de vreme si cu voia lor...ca si Hitler,cu pistolul in gura.Asemenea Iscarioteanului...cu funia lui rezistenta. Slabi. Si moi. Complexul fragilitatii.Sau este sindrom? Dar nu...cei mai multi nu au puterea asta,sa isi faca lor ce le fac celorlalti. Intr-un final,este intocmai cum credea Nietzsche...sinucigasii rationali. Cei ilogici ii omoara pe visatori,pe fiecare Calin din noi. La asta ne rezumam...un numar invariabil de indivizi cu trasaturi suicidale. Atat sa ramanem?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cel mai frumos Daca

Fila de jurnal personal

Teama de simplu