Cum ar fi fost sa fiu...

   ...cel despre care s-ar fi spus ca,indiferent de timp si stare,nu as fi renuntat pentru nimic in lume?Cu tot cu arogantele mele ori certitudini de copil infatuat crescut rapid.Cu toate ca nu cred ca cer prea mult si ma grabesc in dezacord sa ofer nu mult ci mai degraba tot ce posed,imi spun ca nu e suficient.Pur si simplu nu este de ajuns nici pentru mine si cu siguranta nici pentru tine.Pentru ca sunt complicat si pesimist si nesigur si uituc si incredibil de naiv.Degeaba imi ridic ziduri monstruoase in juru-mi trainice,asemanatoare Zidului Chinezesc.Ma sabotez...mi le daram pe timpul noptii si las pe orisicine inauntru,costient de altfel ca nu e mare lucru de vazut.Constient ca zilele ce le traim confera tuturor lucrurilor vechi pe care le stiam o alta semnificatie.Un sens nou,pe care ma grabesc sa il accept in speranta ca asa ma voi fi scutit de durerea de cap pricinuita de nenorocul,ghinionul sau nesansa mea in incercarea de a intelege.Cu siguranta nu te-ar multumi faptul ca te-as iubi pana la moarte si dincolo de ea,caci moartea nu e un lucru atat de teribil.Si nici nu ar trebui sa fie...ne nastem datori ei.E un fapt,o certitudine,ceva ce nu putem schimba orice am face.Cu siguranta nu te-ar multumi faptul ca as ramane langa tine pe intreg parcursul deceniilor sau minutelor,dupa caz,ca te-as tine in brate pana la plictis.Ca te-as considera cea mai frumoasa femeie din cate mi-a fost dat sa vad.Ca esti perfecta cu toate imperfectiunile tale.Nu te-ar multumi asa cum pe mine nu m-ar putea multumi nemultumirea ta.
   Cum ar fi fost sa fiu insensibil,ipocrit si usor de satisfacut?Exact ca si Said,un personaj dintr-o poveste nemuritoare orientala,al carui titlu imi scapa acum.Cu o inima de piatra.Ma gandesc ca nu m-ar fi infiorat vederea ta,ori vocea ori prezenta.Si poate ca as fi fost crutat de ceea ce uneori imi pare a fi o agitatie destructibila si destabilizatoare.Poate ca vazandu-te cum iti sorbi tacticos cafeaua de dimineata nu m-ar fi napadit o mie de ganduri toate ducand la o singura inevitabila concluzie : ca esti nedrept de minunata.Poate ca n-as fi fost afectat deloc de micile dileme de peste zi ale tale,poate ca nu m-ar fi amuzat stropirea ta cu apa incercand sa deschizi un robinet blocat si el pesemne la vederea ta.Poate ca as fi fost infinit mai sarac in experiente,poate as fi ajuns un batranel cu mult prea putine povesti de viata de relatat.Un personaj insipid,banal de plictisitor,un orator al doar celor cunoscute si comune.
   ...stiu care iti sunt limitele si puterile.Cred ca stiu ce vrei,ce asteptari ai si ce ai de oferit.Si cu toate astea nu ma pot abtine sa ma intreb : cum ar fi fost sa nu te cunosc?