Despre vrute si nevrute

    I. Intrebari ce nu necesita raspuns (neaparat) 1.Cand ai fost lucid ultima oara? 2.Care a fost ultimul lucru pe care l-ai facut fara sa fii constrans de nimeni si nimic? 3.Cand ai varsat ultima oara o lacrima pentru ca n-ai stiut sa spui ce sau unde te durea? 4.Cand ai simtit ultima oara ca traiesti?     II.Bla-bla-bla...neraspunsuri. Daca nu ti-ai pus niciodata vreuna din intrebarile de mai sus atunci textul asta nu este pentru tine. Sunt convins ca esti minunat,chiar perfect...un lucru bine facut,de la inceput si,sper, pana la sfarsit. Insa acest text este pentru mine si pentru cei ce intrebarile de sine nu inseamna accidente. Acest text nu este nici un fel de raspuns ci mai degraba o certificare (daca era cazul) a faptului ca nu sunt singuri,ei - cei ce par nesiguri in ochii lumii. Sper ca tu,cel ce poate citesti asta,ma vei intelege. Pentru ca ma bucur enorm sa te intalnesc. Vreau doar sa-ti spun ca nu esti singurul care isi pune milioane de intreb...

   Ma crezi ca am obosit cautandu-te? Dar nu ma plang pentru ca voi reusi. E drept ca nu este deloc usor sa te gasesc. Aproape ca-mi vine sa te urasc pentru asta,ca-mi stai ascunsa inimii. Probabil ca si tu ma cauti,aproape in acelasi timp. Ori,astepti cuminte sa-mi fac aparitia. Nu pot sti. Ideal...suntem 2 orbi intr-o lume ce se vrea transparenta. Nu suntem atat de simpli pana la urma...cel putin,nu atat pe cat vrem sa parem. Poate am fost la distanta de o secunda unul fata de celalalt. Poate ca ai trecut pe langa mine cu prietenele,razand cu gura pana la urechi exact in momentul in care ma legam la sireturi. Nu vom sti niciodata. Dar oare asta sa ne fie norocul? Asta sa fie tot? Cat vei mai putea astepta? In ce colt de lume stai ascunsa vesnicilor parteneri avizi de compromisuri? Eu stiu ca ma astepti asa ca nu te pot ura. Pentru ca te iubesc dinainte de a te cunoaste. Pentru ca sunt convins sa tu nu ma vei completa ci ma vei accepta complet,asa cum sunt. Dupa cum vezi,em...

   Eram inca in pat,cu capul inspre geam in timp ce picioarele imi pareau o extensie a usii ce nu o deschisesem inca.Simteam cum scurgerea timpului ma transforma intr-un nimic lipsit de viata,anost,incomod.Ma simteam greu,ca o lespede,ca cei ce isi termina zilele pe pamant si totusi nu se dau plecati deloc.    Am realizat ca nu mai vreau nimic de la tine.Cred ca am spus tot ce trebuia sa spun iar acum sunt gol complet.Nici original nu mai pot fi.Stiu ca am aruncat cuvinte de rasunet,ca ti-am influentat actiunile iar acum s-a cascat intre noi un hau infricosator.Mi-am atins scopul...te-am infrant.Iti pot scrie numele acum pe listele mele.Stiu,sunt un nenorocit,un ipocrit,un anume fel de om...sunt cel ce nu as fi vrut sa fiu nicicand.Nu stiu daca pot spune ca am devenit asa impotriva vointei mele.Gandesc ca poate nimic nu este iesit din comun,ca minciunile mele nu pot fi mai grotesti decat lumea pe care ti-ai creat-o..Nu-mi permit luxul de a ma opri locului pentru o...