Fila de jurnal personal

    I. Intrebari ce nu necesita raspuns (neaparat)

1.Cand ai fost lucid ultima oara?
2.Care a fost ultimul lucru pe care l-ai facut fara sa fii constrans de nimeni si nimic?
3.Cand ai varsat ultima oara o lacrima pentru ca n-ai stiut sa spui ce sau unde te durea?
4.Cand ai simtit ultima oara ca traiesti?

    II.Bla-bla-bla...neraspunsuri.

Daca nu ti-ai pus niciodata vreuna din intrebarile de mai sus atunci textul asta nu este pentru tine. Sunt convins ca esti minunat,chiar perfect...un lucru bine facut,de la inceput si,sper, pana la sfarsit. Insa acest text este pentru mine si pentru cei ce intrebarile de sine nu inseamna accidente. Acest text nu este nici un fel de raspuns ci mai degraba o certificare (daca era cazul) a faptului ca nu sunt singuri,ei - cei ce par nesiguri in ochii lumii. Sper ca tu,cel ce poate citesti asta,ma vei intelege. Pentru ca ma bucur enorm sa te intalnesc. Vreau doar sa-ti spun ca nu esti singurul care isi pune milioane de intrebari,ca nu esti singur in tornada aceasta de evenimente pe care,in lipsa de termeni exacti,o numim viata. Ma bucur sa te descopar vesnic curios...asta inseamna ca ai invatat sa gandesti,nu CE sa gandesti. Inseamna ca undeva,pe parcursul formarii tale,ai invatat ca nu tot ce este real este si adevarat. Si mai inseamna ca putem avea speranta. Eu,tu si toti ceilalti ca noi. Speranta ca se va schimba ceva,speranta ca vom putea schimba ceva. Trebuie doar sa deschidem ochii,sa ne fixam obiective reale,sa filtram corect toate informatiile care ne sunt servite. Generatiile de dinaintea noastra au invatat sa taca,sa mearga cu privirea in pamant,sa supravietuiasca doar...toate astea pentru a nu le face si noi. Au acceptat sa taca doar pentru a putea vorbi noi. Poate ca cei de dinaintea noastra s-au ratat dar asta nu inseamna ca trebuie sa o facem si noi. Vorba ca istoria se repeta este cel mai des folosita de cei ce se multumesc cu statutul de simpli observatori si care nu intentioneaza catusi de putin sa-i schimbe cursul sau sa o rescrie. Hai sa fim mai mult decat atat! Hai sa fim motivul de mandrie alor nostri!
Daca am vrea sa ne oprim din tot ceea ce facem si am fi dispusi sa vedem cu adevarat incotro ne indreptam ar fi minunat. Sa fim seriosi...nu vom ajunge niciodata milionari fara griji,staruri TV sau cantareti. Nu stiu daca ai vazut privirea celor mai in varsta ca noi. Au o altfel de stralucire. Cersesc inca o sansa. Diferenta dintre noi si ei este ca o avem inca - sansa sa facem cum trebuie. De ce sa nu profitam de ea? De ce sa nu obtinem imortalitatea? Pentru ca nu exista metoda mai buna de a o obtine decat facand ceva pentru toti ceilalti. Stiu ca este dificil,probabil cei mai multi renunta pentru ca pare imposibil insa mai stiu ca tocmai faptul ca nu este usor este ceea ce imi intareste credinta ca este ceea ce trebuie. Credinta ca este corect. Viata,astazi,aproape ca nu ne mai proiecteaza acolo unde putem ajunge sau ce putem deveni. Si de aceea nu mai dam importanta. De acolo si telurile astea superficiale,de a avea multi bani sau pumnul cel mai mare.
Insa nu este de ajuns doar sa vrem. Este mult de munca si ar trebui sa incepem sa muncim la noi. Noi trebuie sa fim schimbarea ce vrem sa o vedem in lume. Noi trebuie sa stim ce vrem. Ar fi de ajuns sa incetam sa ne mai prefacem si sa incepem sa simtim. Si daca nu stim sa o facem,vom invata. Pare simplu,nu-i asa? Iar noi ignoram lucrurile simple.Pacat!