Febra

   Eram inca in pat,cu capul inspre geam in timp ce picioarele imi pareau o extensie a usii ce nu o deschisesem inca.Simteam cum scurgerea timpului ma transforma intr-un nimic lipsit de viata,anost,incomod.Ma simteam greu,ca o lespede,ca cei ce isi termina zilele pe pamant si totusi nu se dau plecati deloc.
   Am realizat ca nu mai vreau nimic de la tine.Cred ca am spus tot ce trebuia sa spun iar acum sunt gol complet.Nici original nu mai pot fi.Stiu ca am aruncat cuvinte de rasunet,ca ti-am influentat actiunile iar acum s-a cascat intre noi un hau infricosator.Mi-am atins scopul...te-am infrant.Iti pot scrie numele acum pe listele mele.Stiu,sunt un nenorocit,un ipocrit,un anume fel de om...sunt cel ce nu as fi vrut sa fiu nicicand.Nu stiu daca pot spune ca am devenit asa impotriva vointei mele.Gandesc ca poate nimic nu este iesit din comun,ca minciunile mele nu pot fi mai grotesti decat lumea pe care ti-ai creat-o..Nu-mi permit luxul de a ma opri locului pentru o secunda si sa-mi analizez actiunile.Stiu insa ca regreti ceva,ca intr-o anumita portiune de timp ai clacat.Eu nu pot face asta...nu vreau sa o fac.Nu inseamna ca nu realizez ca am profitat.Eu doar...ma bucur ca ai facut-o.Imi rade egou-ul nebuneste.E o izbanda fara stralucire.Efectul asta mi-e cunoscut.Pacalirea ca metoda de infrangere a vointei.Atat de natural...Inselarea retinei...de ce ar fi de neconceput? Este lectie de viata,este dedublare,impostura,alegere proprie.Schimbare de crez,imbratisarea ipocriziei si a falsitatii.Inseamna acceptarea lipsurilor si asfixierea umanului.
   Inca ma visez traind captivitatea data de un corp rigid pe care nu mi-l doresc.Imi zburda mintea la lucruri pe care altii le asociaza enervant de calm cu fantezia.Este o lume nebuna iar eu sunt prizonierul ei.Este show-ul care imi farama rebeliunea de moment.Sunt umblatorii in halate albe ce ma imbuiba cu pastile ce-mi incetoseaza orizontul pe care il privesc prin vitraliile ridicate amenintator peste gurile ce socot ca nu mai exista nevoia de iubire.Este durerea in fund resimtita in urma unui banal dialog social avut cu ultima iubita inainte de a se intoarce in mincinoasa lume ce picura indoiala in minte,trup si suflet.Sunt luptele date intre inima si creier,lupte ce nu se vor incheia inainte de a ne trezi ninsi de timpuri.
   Ma intind greoi peste bucla creata special parca din momentul in care am dat peste toti romancierii omorati de timp,omorati la timp.Iubitori cu vise incalcite,cu idealuri atat de marete incat au sfarsit striviti sub maretia lor.Nenorociti de dorinte,sfasiati de dor,rosi de nesiguranta unui maine atat de greu supus unor josnice indoieli nascute intr-un abject astazi.
   Nu vreau sa ma trezesc intr-o lume in care am ajuns sa fim cruzi,adevarati taietori de aripi,distrugatori de lumi imaginare,insi ce sfarama iluzii sub bocancul nepasarii.
   Nu vreau.