Sa aruncam vina! - sportul national de dupa oina
La prima vedere s-ar spune ca e un pic fortata exprimarea,poate un pic generalista pe ici pe colo,ca nu am idee despre ce vorbesc,etcetera bla bla bla si iar etcetera.Dar ce-ar fi daca am fi totii un pic rationali? Probabil cer suficient.
Noi,oamenii,avem tendinta unica in randul consumatorilor de oxigen de a sublinia lucruri total nesemnificative.Adica,si aici aduc cateva exemple frazate si auzite de n ori,daca tu o dai in bara ca nataraul este pentru ca in urma cu cateva minute ai vazut un popa pe drum,sau ca ti-a taiat calea o pisica si ca,mai ales,culoarea ei s-a nimerit sa fie neagra.Daca se intampla sa-ti cada shaorma din mana,sunt sigur ca nu vei exclama :''Doamne,cat is de prost/adormit/neatent!'' ci mai degraba vei imbratisa atitudinea pur mioritica si vei concide intr-un lamentabil : ''Cer mortii de pomana.''
Astea sunt doar chestii infantile,amuzante chiar pe alocuri.Ce urmeaza insa depaseste bariera comicului si se instaleaza confortabil in tabara tragicului.In cazul despartirilor,si aici aleg sa vorbesc in numele barbatilor pentru ca logica feminina ma depaseste cateodata,n-am auzit ori citit nici un individ care sa spuna cu seninatate ca este de vina.Sigur ca poate,ori mai mult ca sigur,vor urma liste infinite de motive pentru care ea il paraseste.Un lucru e insa sigur : nu el este de vina.Asa ca,inca din start,se intrezareste o perioada destul de lunga de ''reabilitare'' a conditiilor si relatiilor inter-sociale.Pentru ca neacceptand ce se afla in fata lui,progresul si intregul lui proces este tarat intr-un slow-motion patetic chiar.Genul de om care il ia pe NU in brate este in opinia mea victima intarzierilor de orice natura.Este genul de om care va da vina pe femeie pentru ca ea este cea care nu a avut rabdare,nu l-a inteles,nu i-a fost aproape si cate alte cele.Nesanatos si total ineficient.
Genul de om care stagneaza.El este cel care poate doreste sa progreseze insa este mult prea ocupat in a da vina pe viata,lipsa nesansei,lipsa norocului.In general este cel ce da vina pe toti si toate in afara de el.De regula se multumeste cu putin,are impresia ca daca a mai sfarsit o zi si-a dus deja la sfarsit misiunea.Se scalda in mediocritate iar inconstienta constienta nu il jeneaza mai deloc.Scurtele si rarele momente de luciditate le anihileaza cu cotidian si can-can mizer.El este genul de persoana care alege calea anonimatului.
Nu zic sa fim cu totii perfecti.Nu pentru ca ar fi imposibil ci pentru ca ar fi de-a dreptul ridicol sa ne inhamam la o munca sisifica.Insa as vrea,atat pentru mine cat si pentru toti ceilalti care in inconjoara,sa incepem sa traim.Sa constientizam ca nu vom atinge 100 de ani.Ori daca o vom face,n-as vrea sa ajungem acolo si sa privim cu regret in urma si sa ne gandim cum ar fi fost daca nu ne-am fi pierdut atata amar de vreme cu astfel de fleacuri.Poate ca vom avea ocazia sa ne reincarnam si sa ne traim urmatoarea viata ca la carte.Insa daca nu va fi asa?Nimeni si nimic nu poate fi de vina daca nu incercam sa fim vii si rationali.
Sa aruncam vina? - pierdere de timp.
Sa fim geniali? - asta e un bun inceput.
Atat timp cat credem ca putem marca contemporaneitatea atunci avem cele mai mari sanse sa o facem.
Noi,oamenii,avem tendinta unica in randul consumatorilor de oxigen de a sublinia lucruri total nesemnificative.Adica,si aici aduc cateva exemple frazate si auzite de n ori,daca tu o dai in bara ca nataraul este pentru ca in urma cu cateva minute ai vazut un popa pe drum,sau ca ti-a taiat calea o pisica si ca,mai ales,culoarea ei s-a nimerit sa fie neagra.Daca se intampla sa-ti cada shaorma din mana,sunt sigur ca nu vei exclama :''Doamne,cat is de prost/adormit/neatent!'' ci mai degraba vei imbratisa atitudinea pur mioritica si vei concide intr-un lamentabil : ''Cer mortii de pomana.''
Astea sunt doar chestii infantile,amuzante chiar pe alocuri.Ce urmeaza insa depaseste bariera comicului si se instaleaza confortabil in tabara tragicului.In cazul despartirilor,si aici aleg sa vorbesc in numele barbatilor pentru ca logica feminina ma depaseste cateodata,n-am auzit ori citit nici un individ care sa spuna cu seninatate ca este de vina.Sigur ca poate,ori mai mult ca sigur,vor urma liste infinite de motive pentru care ea il paraseste.Un lucru e insa sigur : nu el este de vina.Asa ca,inca din start,se intrezareste o perioada destul de lunga de ''reabilitare'' a conditiilor si relatiilor inter-sociale.Pentru ca neacceptand ce se afla in fata lui,progresul si intregul lui proces este tarat intr-un slow-motion patetic chiar.Genul de om care il ia pe NU in brate este in opinia mea victima intarzierilor de orice natura.Este genul de om care va da vina pe femeie pentru ca ea este cea care nu a avut rabdare,nu l-a inteles,nu i-a fost aproape si cate alte cele.Nesanatos si total ineficient.
Genul de om care stagneaza.El este cel care poate doreste sa progreseze insa este mult prea ocupat in a da vina pe viata,lipsa nesansei,lipsa norocului.In general este cel ce da vina pe toti si toate in afara de el.De regula se multumeste cu putin,are impresia ca daca a mai sfarsit o zi si-a dus deja la sfarsit misiunea.Se scalda in mediocritate iar inconstienta constienta nu il jeneaza mai deloc.Scurtele si rarele momente de luciditate le anihileaza cu cotidian si can-can mizer.El este genul de persoana care alege calea anonimatului.
Nu zic sa fim cu totii perfecti.Nu pentru ca ar fi imposibil ci pentru ca ar fi de-a dreptul ridicol sa ne inhamam la o munca sisifica.Insa as vrea,atat pentru mine cat si pentru toti ceilalti care in inconjoara,sa incepem sa traim.Sa constientizam ca nu vom atinge 100 de ani.Ori daca o vom face,n-as vrea sa ajungem acolo si sa privim cu regret in urma si sa ne gandim cum ar fi fost daca nu ne-am fi pierdut atata amar de vreme cu astfel de fleacuri.Poate ca vom avea ocazia sa ne reincarnam si sa ne traim urmatoarea viata ca la carte.Insa daca nu va fi asa?Nimeni si nimic nu poate fi de vina daca nu incercam sa fim vii si rationali.
Sa aruncam vina? - pierdere de timp.
Sa fim geniali? - asta e un bun inceput.
Atat timp cat credem ca putem marca contemporaneitatea atunci avem cele mai mari sanse sa o facem.
Comentarii
Trimiteți un comentariu