Despre vrute si nevrute

    Nu tin minte cand am incetat sa mai tin minte.Am avut o perioada buna,chiar foarte buna,cand puteam tine minte orice.Nume,date personale,referinte,titluri si pasaje,fete de oameni si tipare.Si...dintr-o data,nimic.Am renuntat cumva la analogii.Am incetat sa mai compar situatiile ori oamenii cu ce stiam inainte.Poate pentru ca nimic sau nimeni nu seamana cu ce credeam ca stiu.Am renuntat de asemenea sa mai tin notite.Pentru ca poate am inceput sa urasc caietele pline de informatii utile azi si nefolositoare maine.Scrisul la calculator imi pare insensibil.Nu gasesc parghia aceea vibranta la care visez.Asadar...totul e blocat in mintea mea.In doua decenii de lectura am tot visat o singura privire.O privire potrivita din care sa se inteleaga tot ce am de spus.Insa pe masura ce am inaintat in varsta am ajuns sa-i dau dreptate lui Jean Genet si teoriei sale,conform careia,uneori impostura e mai reala,ori credibila daca vrei,decat modelul autentic.Evident ca odata cu acceptarea a...

   Te simteam grea pe pleoapele mele.Pentru ca ai venit cu tot cu bagajul in care ti-ai ingramadit toate cele 1000 de vise si sperante.Ai venit devreme,cand usile imi erau deschise in laturi.Cu musafirii nu ma port tocmai bine.Astfel incat m-am trezit cautandu-ti in valiza.Am rascolit printre visul de a avea totul,speranta ca va fi bine si am ajuns la dorinte si iluzii.Erau inghesuite intr-o cutiuta mica si ponosita.Ce m-a intrigat a fost faptul ca era atat de grea.Tu-mi umblai hai-hui prin inima si minte asa ca am avut timp s-o deschid.Am dat sa fug la masa,sa-mi scriu ca pentru mine ''de ce m-ai otravit?'',pentru ca sunt atat de uituc.Si ma simt atat de bine facand asta!E ca si cum uitarea asta este un fel de scut.Dar n-am apucat sa parcurg nici jumatate din distanta...tu negasind nimic de probat pe masura ta,ai plecat cu aceeasi graba cu care ai venit.Nu ti-ai luat ramas-bun ca alta data.Ai ales alta tinuta,alt tinut si dusa ai fost.Eu,schilodit de intrebari.Intelegi...

   Te-am observat din primul minut.Erai acolo,cuminte,ferindu-ti privirea de orice iti putea parea ostil.Chiar daca nimic nu ar fi putut ajunge la tine.Cu atitudinea glaciala afisata,cu oarece indiferenta,pe alocuri nepasare,pareai dintr-o alta lume.Si da,recunosc,m-a speriat un pic superioritatea dumitale.Insa mi-am revenit destul de repede.Stiam ca am o varsta destul de frageda pentru a ma intalni cu ingerii.Asa ca am inceput sa te studiez pe capitole.Ochii mi-o cereau,iti jur.De parca imi urlau ca scosi din minti: ''mai uita-te o data la ea si spune-ne ca ai mai vazut ceva atat de minunat.Pentru ca noi nu ne aducem aminte''.Devenisesi,intr-un timp atat de scurt,ca un drog pentru mine,asemeni apei de mare pentru naufragiati care o sorb in nestire in incercarea de a-si potoli setea.    Aveai o piele atat de alba si draguta incat m-am grabit sa concluzionez ca nici macar Soarele nu a indraznit sa te dezmierde cu ale sale raze.Imi pareai mai degraba o bijuterie scoas...

   Noi nu ne stim.Ne citim,ne auzim,ne studiem,ne lasam indusi in eroare de orice artificiu dar nu ne stim.Nu ne vom sti,nu vom afla niciodata rezultatul ecuatiei de langa noi.Daca te cunosc?Putin probabil...stiu insa cateva lucruri despre tine.De exemplu stiu ca urasti ploaia tomnatica,stiu ca gasesti umbrela ca fiind un accesoriu sexy,stiu ca-ti place sa joci roluri,stiu ca-ti place viteza.    Tu ma cunosti? Putin probabil...insa stii cateva lucruri despre mine.De exemplu stii ca urasc minciuna,stii ca am indoieli despre orice poate parea bun,stii ca sunt de parere ca lucrurile bune sunt cele mai uitabile.    Nu stiu de ce ti-ai luat ''te iubesc''-ul inapoi.Insa,intr-un ciudat fel,parca sunt mai linistit asa.Orice minciuna pentru urechile mele este ca un piron in trupul Mesiei.Nu-mi pare rau deloc. Nici ca te-am ascultat,nici ca te-am crezut,nici ca am sperat ca minciuna ta poate fi adevarul meu.Nici ca am ales calea usoara,nici ca ai plecat,nici ca am ...

- Dar...spuneai ca ma iubești. - Draga,te rog...hai sa lasam copilariile astea.Mai bine vino lângă mine,la fereastra sa urmărim ploaia. - Ploaie? Ce ploaie? Era un soare orbitor,teribil de deranjant,cum rar am văzut în ultimii ani...dar mai deranjant e felul tău în care încerci sa deviezi discuția într-un punct mort. - Esti naiv...despre asta e vorba; nu vezi? - ploua...iar Soarele e la locul lui. Si primul cuvant care mi-a venit in minte : premeditare.Recunosc ca nu am vazut asta venind.Privitul in ansamblu nu a fost niciodata punctul meu forte. Daca e ceva ce am retinut din tot ce are legatura cu Eminescu atunci cu siguranta este asta : carpe diem.Insa nu mai era nimic de spus.Procesul se derulase deja,verdictul fusese dat,nu mai ramasese decat sa se puna in aplicare.Restul zilei mi l-am petrecut cu fata lipita de geam,ascultand ritmul ploii.Ochii ii tineam inchisi cu aceeasi incapatanare cu care ii tinusem deschisi pana acum,in opinia mea.Niciodata nu am vazut...