Despre vrute si nevrute

     Acum pot scrie despre asta. Ani multi au trecut de atunci iar acum seamana cu un soi de amintire a unui vis. Desi doar vis nu a fost...si ma rog,ce a fost? Ca mai mult parca nici nu a fost. In cafeaua ta neagra se vedeau toate posibilele raspunsuri la toate posibilele si imposibilele intrebari. Asa ca n-am indraznit sa spun mai multe...poate ca momentul oportun a fost altul,poate eu as fi fost cel mai in nemasura sa spun ceva. Duzini de "poate" si tone de "daca". Simteam cum incerc sa bag elefantul in magazinul de portelanuri fara sa produc pagube. Vorbeam nimanui si ma incurajam mintal in timp ce tu iti toceai lingurita in ceasca,asemeni gandurilor de orice fel,nerostite dar rumegate in super slow-motion.      Fortarile astea de reamintire a tipului care obisnuiam sa fiu ma fac sa aduc pe cat posibil cu un senil doct si sociabil,cu un fel de campanie umanitara sfarsita ori incheiata prost,la care toata lumea zambeste chiar si dupa ce ochii viz...

      Nu m-as fi asteptat niciodata ca aceste cuvinte sa fie capabile de alaturare,daramite de enuntie de concept. Dar poate ca intr-adevar,lumea nebuna in care ne invartim,chiar face ca imposibilul sa para un fleac. Vremurile pe care le-am apucat incep sa transforme totul si sa ne transforme in orice. Acum,sigur ca ne putem bate cu pumnul in piept ca nu e deloc asa ori ca nu e cazul nostru s.a.m.d. Dar ce ne spunem in clipa de luciditate pe care o avem noi toti sporadic,atunci cand ne privim in oglinda? Putem fi oare multumiti de noi insine? Putem avea admiratie pentru toate lucrurile de care suntem capabili si pe care le facem de cele mai multe ori asemenea automatismelor? Ori suntem macar constienti de puterea de impact pe care de cele mai multe ori ajungem sa o neglijam pana cand,in cele din urma,ajungem sa o ignoram complet? Suntem ori mai suntem atenti la ce se intampla in jurul nostru si cum tot ce facem si spunem are un impact major asupra tuturor dar mai ales ...

     Sigur ca am o groaza de defecte.Nu doresc sa spun altceva ori sa caut scuze pentru asta ci vreau sa spun ca sunt pe deplin convins ca numarul personal de calitati (daca poate exista cu adevarat asa ceva) este cu desavarsire coplesit de cel al defectelor.Am avut o perioada in care credeam ca tocmai aceste defecte,fie existente din cauze naturale ori dobandite pe parcursul acumularii de experiente de orice gen si pe orice plan,ne confera acea particularitate in plus unuia fata de celalalt.La o adica,am fi putut fi catalogati si,de ce nu,chiar indexati ca intr-un banal tabel de EXCEL,prin prisma si in functie de numarul lor.Pentru ca varietatea inseamna magie.Pentru ca cu cat mai multe si mai colorate...cu atat mai bine.Dar nu despre calitatile mele voiam sa scriu,lucru destul de vizibil cred.De cand ma stiu am fost incet.Adica am fost si sunt in continuare destul de intuitiv in cam orice gen de situatie citita,vazuta sau traita.Dar cand vine vorba de actiune din part...

                     unui Alin iubitor de Patricii     Printre atatea litere si cazuri,exemple si idei,situatii si coincidente...cel mai frumos mi te-ai conturat tu.Cu sau fara discernamant mi te-am creionat dupa pofta inimii mele.Mi te-am modelat putin si nu pentru ca nu as fi stiut ce fac...din contra.Doar la vederea ta am realizat cate modelari am incercat.Cate femei am incercat sa schimb,sa le fac sa-ti semene.Cat timp am pierdut!Cat de mult trebuie sa ma fi urat toate cele pe care am incercat sa le fac sa aduca pe cat posibil cu un soi de cadou de Craciun pe doua picioare,mica,blondina si dornica sa se indragosteasca.Abia acum am realizat cat egoism si cata superficialitate ma puteau caracteriza.Abia acum vad cati kilometri am pus intre noi,cat dor am agonisit de parca asta ar fi tot ce conteaza cu adevarat.Sunt usor confuz si ma simt in acelasi timp atat de obosit incat uneori am senzatia ca as putea dormi 1000...