Viteza melcului sau/si despre alte viteze

     Sigur ca am o groaza de defecte.Nu doresc sa spun altceva ori sa caut scuze pentru asta ci vreau sa spun ca sunt pe deplin convins ca numarul personal de calitati (daca poate exista cu adevarat asa ceva) este cu desavarsire coplesit de cel al defectelor.Am avut o perioada in care credeam ca tocmai aceste defecte,fie existente din cauze naturale ori dobandite pe parcursul acumularii de experiente de orice gen si pe orice plan,ne confera acea particularitate in plus unuia fata de celalalt.La o adica,am fi putut fi catalogati si,de ce nu,chiar indexati ca intr-un banal tabel de EXCEL,prin prisma si in functie de numarul lor.Pentru ca varietatea inseamna magie.Pentru ca cu cat mai multe si mai colorate...cu atat mai bine.Dar nu despre calitatile mele voiam sa scriu,lucru destul de vizibil cred.De cand ma stiu am fost incet.Adica am fost si sunt in continuare destul de intuitiv in cam orice gen de situatie citita,vazuta sau traita.Dar cand vine vorba de actiune din partea mea..aici intervine viteza scazuta de care pomeneam.
     Cateodata este bine,alteori e cum nu se poate mai prost.Proasta a fost si ziua in care am gasit pe birou un servetel pe care se odihneau doua buze rujate si un Te iubesc.
     Noi ne stiam de ani buni.Adica frecventasem cam aceleasi locuri,aveam cunostinte comune,aveam ceva habar unul despre celalalt.Ea era dorita de mai toata lumea in timp ce eu doream sa am parte de propria Invitatie la vals asemeni celei cladite de insatiabilul Drumes.Sa nu ma intelegi gresit...o doream si eu.Jinduiam la ea ca vulpea la ciorchinii cei mai de sus.Doar ca,uneori,avem cu totii momentul ala de luciditate.Clipa aia in care iti spui : ''Frate,nu fac de ea''.
     Am supravietuit amandoi : ea nestiind,eu urmarind-o de la distanta.Ma rog...minte nu prea aveam eu atunci si daca as fi avut-o nu stiu daca as fi avut indrazneala de a face orice fel de pas.Tind sa cred ca de fapt sunt genul ala de instigator care nu face altceva decat sa insinueze banalitati si batand apropouri neghioabe in incercarea patetica de a se lasa cucerit.
     Chestia e ca dupa un deceniu,cu ajutorul tehnologiei de azi,am reluat legatura.Ea avea un job de noapte,eu un part-time job de zi,ceea ce ne-a oferit timp mai mult decat berechet pentru a ne povesti unul altuia viata avuta de fiecare in anii scursi fara sa ne vedem.Si trebuie sa recunosc ca imi placea cum se scurgeau orele in compania ei.Avea o voiosie in exprimare cum nu ma (mai) asteptam,era amuzanta si isteata,ba chiar dupa ce ne-am si auzit la telefon m-am grabit sa concluzionez ca nu exista sunet mai minunat decat cel al vocii ei.N-a durat mult pana a decis : era musai sa ne vedem.Ceea ce nu insemna decat panica pentru mine.Nu poti intelege decat daca iti fac un rezumat din aproximativ ce gandeam atunci.Ea era absolut minunata,anii trecusera firav pe langa ea,corp rotunjit fin ca de zeita,zambet strengar,atitudine si stil de abordare a oricarei situatii care ma puneau mai mereu in incurcatura...era regina superlativelor. Eu ? - inceput de chelie,inceput de burta,aproape lefter,bun in scris dar praf la oral.Eram un repetent...intelegi de unde panica?
     Am invocat 1000 de motive care mai de care mai importante pentru care nu ma puteam deplasa in tara in care se stabilise.Uitasem sa-ti spun...se stabilise in alta tara.A mai insistat ea o perioada in care nu a uitat sa mentioneze la fiecare sfert de ora ''importanta vederii noastre'' dar eu m-am tinut tare.Parca eram si un pic speriat...totul era programat.Singura necunoscuta era sexul copilului care era programat in viitorul foarte apropiat si care urma sa mosteneasca frumusetea mamei si inteligenta tatalui...sau invers,ma rog...ai prins ideea.Dar tipa avea viteza,pornise in sprint iar eu incercam sa ma tin tare,cu toate ca doream enorm s-o tin in brate,sa aud din gura ei toate cele scrise pana atunci.M-am tinut tare pana cand :
     - Bine,vin eu la tine...pentru ca oricat de mult a evoluat tehnologia,copiii nu se pot face pe internet.
     Am iesit la magazinul din colt sa-mi iau ceva dulce.Pesemne imi scazuse glicemia.


                                                     - va urma -
                                                                       (sau nu)