Despre vise si alte fleacuri

 Eram mic dar asta nu ma impiedica sa vreau lucruri de oameni mari.Aveam de gand la un moment dat ca atunci cand as fi devenit adult sa fiu pensionar.Nu exista nimic mai extraordinar pentru mine decat sa vad postarita cum vine la mamaie sa-i aduca bani desi ea era tot timpul acasa.Mai apoi am aflat cum stau lucrurile - nu va inchipuiti ce soc am avut!Visul mi se naruise...pentru ca visul meu de atunci nu avea nimic de-a face cu rabdarea si asteptarea.Eram mic.

    M-am marit iar cititul cartilor de orice fel mi-a deschis ochii cum nu as fi crezut vreodata ca se poate intampla.Nu cred ca sintagma care circula vehement in zilele noastre (Cititul te face sexi) are vreun sambure de adevar...ideea este ca,indiferent daca vrei sau nu,te indeamna la visare.Adoram sa pierd minute bune punandu-ma in locul oricarui personaj care mi se parea fascinant si sa fac lucrurile in ritmul meu,pe legea mea,dupa bunul meu plac.Cred ca era prin preajma liceului cand ajunsesem sa iubesc ideea de a iubi.Ma marisem dar inca eram mic.

    Si vise,inca de mic,am tot agonisit.Vise mici,vise medii,vise imense.Si azi am momente in care nu fac nimic decat sa visez...cu ochii deschisi,desigur.Asta mi se pare extraordinar la mine in primul rand si apoi la noi toti,oamenii.Pentru ca unii aleg sa nu faca asta...bine,nu stiu daca asta e doar asa,de ochii lumii.E o afirmatie,o iau ca atare.Nu judec,nu incerc sa aflu de ce cineva isi poate interzice asta.Tac...nu-mi pasa...visez.Visez ca voi fi mai bun,ca voi avea timp sa fac toate lucrurile pe care le vreau facute,ca voi vedea toate locurile misto posibile,ca voi avea parte doar de experiente minunate cu oameni la fel de minunati.Ca voi avea inima plina de iubire iar gandurile de curatenie.Si visez,visez,visez...

    Si incep sa incerc sa fac cumva ca visele sa devina realitate.Chiar daca unele lucruri arata mai bine in stadiul de vis,perceptia noastra tanjeste dupa palpabil,real,concret.Dar incerc,ma dau peste cap,ma chinui,ma julesc in coate si genunchi pentru a ajunge acolo,in locul unde visele devin realitate.E o intreaga euforie cand imi implinesc un vis...ma imbat de reusita,rad cu gura pana la urechi ca pentru mine,impartasesc putin cu altii poate din egoism ori poate ca vreau sa pastrez drogul doar pentru mine pentru mai mult timp.Si,ca si cum ar fi mereu prima data,ma vad schimbat...cu fiecare reusita.Pentru ca orice succes ma schimba.Ma vad altfel decat eram cand am inceput.Ma uit,imi uit inceputul,devin un altul...e o intreaga nebunie.Valtoarea care mi-o fabric imi traseaza un alt set de vise...ca o spirala infinita.Iar zambetul tamp de pe fata,zambetul care-mi se vrea strengaret in coltul gurii il simt pe intreaga suprafata a buzelor mele.L-as vrea sters dar nu asa,oricum...ca si cum nici nu ar fi fost acolo vreodata.Pentru ca nu ma vreau altfel...nu ma vreau schimbat dupa ora si rol.Nu ma vreau inghesuit si pus la colt de regrete,pareri de rau,deznadejde ori incertitudine.Ma vreau pe mine,cel cu vise infantile,cel care nu stia a se rani incercand sa-si implineasca visul.Intr-un final,as fi vrut ca ultimul vis sa ramana asa...doar un vis.