Despre vrute si nevrute

   Nu exista bine si rau.Ni se spune inca din copilarie de existenta acestor principii insa ele exista cu adevarat doar la stadiul de teorie.Nu exista lucruri precum om bun/om rau.Omul este.Atat.Catalogarea lui provine doar din actiunile pe care le desfasoara.Pentru ca orice lucru bun,in viziunea noastra,poate avea ceva rau in el.Si viceversa.Ce e drept,si societatea ne cam asalteaza,ne pune intr-o pozitie dificila de a admite tot felul de conceptii eronate,tampenii mediatice,neadevaruri generale.Insa asta nu o putem folosi ca scuza.Ne nastem,traim,iubim si murim...asa cum stim noi sa o facem mai bine.Din momentul in care incepem sa ne comparam cu ce vedem langa noi,din acel moment suntem pierduti.Pentru ca noi nu mai vrem nimic,noi incetam sa mai fim noi.Vrem doar sa fim ca ceilalti,sa avem ce au ei.Si nu e nimic altruist in asta.Un fel de auto-mutilare tacita.Nu mai avem timp sa ne ascultam eul timid care inca rezoneaza cu logicul si care ne intreaba sfios daca intr-adevar a...

   Ma simteam intocmai ca un robot.Nu-s multumit de ce am  debitat aici asa ca sterg.Reiau de la capat.Ma simt ca un robot.Asta era...nu ma multumea timpul folosit al verbului.Ma linistesc,mai trag un fum si ce crezi ca vad?Ditamai porcaria pe monitor.Recitesc - consecinta faptului de a fi uituc cronic.''Ma simt ca un robot.'' ? Mai nene,esti tampit? - imi urlu inauntrul meu.N-am idee cum se face asta ori cum ar putea fi posibila treaba.    In fine,am aere de scriitor sau ceva,dar din ala de da mediocritatea pe afara din el,un neica-nimeni cu vise mai mari chiar si decat proiectia lui pe pamant insorit.Un nenorocit,stirbit de dobitocie pasiva,rumegator de banal cotidian,anonim pe pamant cu o sumedenie de inchipuri efemere.Sterg.Observ ca sunt genial la asta.Adica poti arunca o adunare de litere aici,ele se unesc formeaza cuvinte,iar daca au sens si cineva chiar intelege ceva din acea adunare de cuvinte atunci esti calificat in oricare din cele doua tabere.Ori e...

   Ce daca e abia 05.15? Ce daca afara inca nu s-a luminat? Ce daca in casa am doar 17 grade? Putin imi pasa...eu ma ridic din pat...am zacut destul iar un ceai cald ar trebui sa-si faca efectul.Am de scris.Ce? - nici eu nu stiu.Cand? - nici atat.Probabil ca voi scrie orice.Asa m-am gandit...de fapt ganditul nu e bun.Perfect...ma contrazic in 2 propozitii.Nu e bai...punct si de la capat.Din vasta mea experienta cu femeile pe care nu le-am avut nu pentru ca nu le-as fi dorit suficient de mult ci pentru ca n-as fi stiut ce sa fac cu ele dupa ce le-as fi avut intr-un final,am concluzionat ca ganditul nu e bun.Sau ma rog,nu mereu ori nu mult.Putin asa,in doze mici,e ok,cred.Prea mult duce la dependenta,viata se scurge si solutii la problema ioc.Si daca nu se lasa cu rezolvari,atunci de ce sa mai gandim? Mai bine am face altceva,ceva la care ne pricepem cu adevarat.Cel mai la indemana obicei imi pare cititul.Si,pe modelul telespanic (sau telespanesc,whatever),nu pot zice decat atat...

    Nu tin minte cand am incetat sa mai tin minte.Am avut o perioada buna,chiar foarte buna,cand puteam tine minte orice.Nume,date personale,referinte,titluri si pasaje,fete de oameni si tipare.Si...dintr-o data,nimic.Am renuntat cumva la analogii.Am incetat sa mai compar situatiile ori oamenii cu ce stiam inainte.Poate pentru ca nimic sau nimeni nu seamana cu ce credeam ca stiu.Am renuntat de asemenea sa mai tin notite.Pentru ca poate am inceput sa urasc caietele pline de informatii utile azi si nefolositoare maine.Scrisul la calculator imi pare insensibil.Nu gasesc parghia aceea vibranta la care visez.Asadar...totul e blocat in mintea mea.In doua decenii de lectura am tot visat o singura privire.O privire potrivita din care sa se inteleaga tot ce am de spus.Insa pe masura ce am inaintat in varsta am ajuns sa-i dau dreptate lui Jean Genet si teoriei sale,conform careia,uneori impostura e mai reala,ori credibila daca vrei,decat modelul autentic.Evident ca odata cu acceptarea a...

   Te simteam grea pe pleoapele mele.Pentru ca ai venit cu tot cu bagajul in care ti-ai ingramadit toate cele 1000 de vise si sperante.Ai venit devreme,cand usile imi erau deschise in laturi.Cu musafirii nu ma port tocmai bine.Astfel incat m-am trezit cautandu-ti in valiza.Am rascolit printre visul de a avea totul,speranta ca va fi bine si am ajuns la dorinte si iluzii.Erau inghesuite intr-o cutiuta mica si ponosita.Ce m-a intrigat a fost faptul ca era atat de grea.Tu-mi umblai hai-hui prin inima si minte asa ca am avut timp s-o deschid.Am dat sa fug la masa,sa-mi scriu ca pentru mine ''de ce m-ai otravit?'',pentru ca sunt atat de uituc.Si ma simt atat de bine facand asta!E ca si cum uitarea asta este un fel de scut.Dar n-am apucat sa parcurg nici jumatate din distanta...tu negasind nimic de probat pe masura ta,ai plecat cu aceeasi graba cu care ai venit.Nu ti-ai luat ramas-bun ca alta data.Ai ales alta tinuta,alt tinut si dusa ai fost.Eu,schilodit de intrebari.Intelegi...

   Te-am observat din primul minut.Erai acolo,cuminte,ferindu-ti privirea de orice iti putea parea ostil.Chiar daca nimic nu ar fi putut ajunge la tine.Cu atitudinea glaciala afisata,cu oarece indiferenta,pe alocuri nepasare,pareai dintr-o alta lume.Si da,recunosc,m-a speriat un pic superioritatea dumitale.Insa mi-am revenit destul de repede.Stiam ca am o varsta destul de frageda pentru a ma intalni cu ingerii.Asa ca am inceput sa te studiez pe capitole.Ochii mi-o cereau,iti jur.De parca imi urlau ca scosi din minti: ''mai uita-te o data la ea si spune-ne ca ai mai vazut ceva atat de minunat.Pentru ca noi nu ne aducem aminte''.Devenisesi,intr-un timp atat de scurt,ca un drog pentru mine,asemeni apei de mare pentru naufragiati care o sorb in nestire in incercarea de a-si potoli setea.    Aveai o piele atat de alba si draguta incat m-am grabit sa concluzionez ca nici macar Soarele nu a indraznit sa te dezmierde cu ale sale raze.Imi pareai mai degraba o bijuterie scoas...