Despre vrute si nevrute

    Un radio vechi din care razbat pana la mine cumva niste acorduri familiare,note care aduc foarte mult cu La vie en rose fredonata enervant de calm de Edith Piaff.Oare ea o canta? Nu sunt sigur...e ceva in franceza oricum iar melodia nu mi-e straina deloc.Brusc,ma trezesc vorbind aceasta limba cu clientii cafenelei unde lucrez sambata dupa ce termin in piata.Eu le duc comanda,ei imi adreseaza un firesc ''thank you'',lucru acceptabil unor turisti care habar nu au ca sunt un francez de fapt cu origini cat se poate de carpato-danubiano-pontice.Franceza pe care o stiu mi-o revars intr-un ''avec plaisir'' de efect,mai ales ca sunt si rarait.Defect de fabricatie.Am avut chiar si o prietena/gagica/iubita (Alina cred ca se intitula) care de altfel si-a ingaduit sa-mi fie ce era doar pentru a ma putea auzi in voie silabisind ''Rica nu stia sa zica/Rau,ratusca,ramurica''.Eu stiam...dar nu-mi iesea.     Ma intorc la franceza si ma gasesc rusinat...

  Il stiu cam de o viata.Nu am fost de acord intotdeauna insa am tinut legatura destul de stransa,cat sa nu ne ratacim prea mult.Nu-i voi spune numele pentru ca si-l uraste de fata cu toata lumea dar se umfla in pene cand cineva crede ca este deosebit.Isi invinuieste mama,pe un ton umoristic,de lipsa de inventivitate si imaginatie in momentul alegerii numelui.     - Te cunosc si am idee,in linii mari,cam cine esti si ce poti.Dar pentru ceilalti,spune-mi despre omul care esti si ce te tine in viata.     - Ca si tine,sunt nascut in 86 si sunt mascul.As vrea sa cred ca sunt si alfa pe deasupra insa este exact ca-n reclama, ''doar pentru cunoscatori''.Sunt vesnic tanar,cel putin inauntru,pentru ca fizicul incepe sa ma dea de gol. ( rade ) Cel putin,asa mi-am propus :daca nu cu trupul,macar cu duhul.Desi la partea cu fizicul ceva vointa extra nu ar strica.Stii,toate vointele sa apeleze la mine?! ( iarasi rade ). Nu,evident glumesc acum.Imi ador exteriorul,p...

 Eram mic dar asta nu ma impiedica sa vreau lucruri de oameni mari.Aveam de gand la un moment dat ca atunci cand as fi devenit adult sa fiu pensionar.Nu exista nimic mai extraordinar pentru mine decat sa vad postarita cum vine la mamaie sa-i aduca bani desi ea era tot timpul acasa.Mai apoi am aflat cum stau lucrurile - nu va inchipuiti ce soc am avut!Visul mi se naruise...pentru ca visul meu de atunci nu avea nimic de-a face cu rabdarea si asteptarea.Eram mic.     M-am marit iar cititul cartilor de orice fel mi-a deschis ochii cum nu as fi crezut vreodata ca se poate intampla.Nu cred ca sintagma care circula vehement in zilele noastre (Cititul te face sexi) are vreun sambure de adevar...ideea este ca,indiferent daca vrei sau nu,te indeamna la visare.Adoram sa pierd minute bune punandu-ma in locul oricarui personaj care mi se parea fascinant si sa fac lucrurile in ritmul meu,pe legea mea,dupa bunul meu plac.Cred ca era prin preajma liceului cand ajunsesem sa iubesc ide...

    Nu o puteam vedea,era de inteles ca se va intampla asta in curand insa trebuia sa astept.Dar o simteam,tot ce simtea ori ce o framanta,gandurile ce ii influentau temperamentul...aveam habar despre toate.Si cred ca uneori ma linistea toata chestia...cel mai probabil legatura asta dintre noi era mai expresiva decat o privire in ochii ei.Cu toate ca uneori parca era nedumerita ca face lucrul cel mai corect,cu toate curiozitatile puse pe seama varstei ori a lipsei de experienta eu eram extaziat de faptul ca era deja o eroina pentru mine.Spre sfarsit,cand simteam cumva ca trebuie sa o eliberez dupa atatea zeci de saptamani,un val de nelinisti si intrebari pana atunci noi pentru mine si fiinta ce aveam sa devin,m-au acaparat.Aveam aproape toate informatiile despre ea...iar genul de intrebari nascute parca din neant ce nu-mi dadeau pace,nu aveau nimic de-a face cu ea.Practicismul mamei mele fusese dat peste cap pe ultima suta de metri de umanismul tatalui meu.Aveam ceva si despre...

    William Shakespeare,intr-o era in care cuvintele tineau loc de emoticoane,scria : ''Iubirea este un fum facut din arborii suspinelor.Purificata,e un foc in ochii celor ce se iubesc.Tulburata,este o mare hranita cu lacrimile celor ce se indragesc.Si inca ce mai e?E nebunia cea mai inteleapta,fierea ce inabusa,dulceata ce ne mantuie''.       Sigur ca astazi toate aceste cuvinte au o alta insemnatate,sigur ca astazi se incearca simplificarea pe cat posibila a tuturor lucrurilor pentru ca noua nu ne plac complicatiile cand lucrurile pot fi simple si adoram sa ne complicam atunci cand simplitatea ajunge banal generala.Pentru ca ne plictisim relativ repede,pentru ca am invatat sa renuntam usor,aproape la fel de usor pe cat ne facem vise,iluzii si sperante,pentru ca ajungem sa iubim sa ne compromitem pe noi insine.Ce daca ni se face pielea de gaina ori ne infioram sau ne identificam cu orice piesa de la radio care ne trimite cu gandul la acea persoana?Nu ne permi...

    ...Am impins usa cu piciorul.De regula,nu procedez asa...cel mai probabil nu as fi facut asta nici acum insa nu-mi placea locul in care ajunsesem.Daca pe afara parea cel putin galben-trist,nici inauntru nu era chiar veselie.Tavanul aplecat enorm,gata-gata sa ma striveasca,un bec slab tintuit pe peretele fara vopsea si doua vitrine ticsite cu borcane datate dupa ani...toate astea imi sugerau ca n-am ce cauta aici,ca ar trebui sa fug cumva,sa ma desprind de mine insumi daca e cazul si sa alerg cel putin departe.Dar nici sa fi vrut si nu as fi reusit.Ma simteam atat de istovit si sleit de puteri ca dupa un maraton de interogatii interne,ca dupa tentativa proprie de a reduce totul la o singura fraza usor de memorat.        Acum este prima data cand te blestem.Si tot pentru prima data ma trezesc avand dorinte.Tare mi-as fi dorit sa nu avem o iubire de consum care sa ne arda inca de la inceput pentru ca mai apoi sa ne descoperim ca pe niste umbre a celor ce ...

   Nici nu mi-am permis sa-mi imaginez ce va fi pe mai departe.Atunci,ce era ori ce aveam atunci...era tot ce conta.Prezentul.O icoana pe tocuri si atat.Am iubit-o.Nu pentru ca ar fi fost cea mai frumoasa femeie.Nu pentru ca ar fi fost cea care imi solicita mintea la maximum.Nu pentru alunita de pe spate.Nu.Am iubit-o pentru ca asa am crezut ca este corect si bine.Pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine.Fara sa stiu prea multe sau fara sa-mi pese daca si cum se va termina.In iuresul si amalgamul de stari de zi cu zi prin care ma trec,ea cumva reusea sa ma calmeze.Si o admiram pentru asta.    Se facea ca era toamna cand am redescoperit-o.Pentru ca o cunosteam de ceva vreme.Doar ca nu mai semana deloc cu fetita aceea care se bosumfla la fiecare 5 minute cand nu primea orice dorea.Acum era o femeie puternica,cu vise si idealuri marete,capabila sa spuna NU atunci cand era cazul.Si o admiram pentru asta.Daca eu nu as fi fost eu,probabil as fi simtit un pic de invidie pen...