Despre vrute si nevrute

    I. Intrebari ce nu necesita raspuns (neaparat) 1.Cand ai fost lucid ultima oara? 2.Care a fost ultimul lucru pe care l-ai facut fara sa fii constrans de nimeni si nimic? 3.Cand ai varsat ultima oara o lacrima pentru ca n-ai stiut sa spui ce sau unde te durea? 4.Cand ai simtit ultima oara ca traiesti?     II.Bla-bla-bla...neraspunsuri. Daca nu ti-ai pus niciodata vreuna din intrebarile de mai sus atunci textul asta nu este pentru tine. Sunt convins ca esti minunat,chiar perfect...un lucru bine facut,de la inceput si,sper, pana la sfarsit. Insa acest text este pentru mine si pentru cei ce intrebarile de sine nu inseamna accidente. Acest text nu este nici un fel de raspuns ci mai degraba o certificare (daca era cazul) a faptului ca nu sunt singuri,ei - cei ce par nesiguri in ochii lumii. Sper ca tu,cel ce poate citesti asta,ma vei intelege. Pentru ca ma bucur enorm sa te intalnesc. Vreau doar sa-ti spun ca nu esti singurul care isi pune milioane de intreb...

   Ma crezi ca am obosit cautandu-te? Dar nu ma plang pentru ca voi reusi. E drept ca nu este deloc usor sa te gasesc. Aproape ca-mi vine sa te urasc pentru asta,ca-mi stai ascunsa inimii. Probabil ca si tu ma cauti,aproape in acelasi timp. Ori,astepti cuminte sa-mi fac aparitia. Nu pot sti. Ideal...suntem 2 orbi intr-o lume ce se vrea transparenta. Nu suntem atat de simpli pana la urma...cel putin,nu atat pe cat vrem sa parem. Poate am fost la distanta de o secunda unul fata de celalalt. Poate ca ai trecut pe langa mine cu prietenele,razand cu gura pana la urechi exact in momentul in care ma legam la sireturi. Nu vom sti niciodata. Dar oare asta sa ne fie norocul? Asta sa fie tot? Cat vei mai putea astepta? In ce colt de lume stai ascunsa vesnicilor parteneri avizi de compromisuri? Eu stiu ca ma astepti asa ca nu te pot ura. Pentru ca te iubesc dinainte de a te cunoaste. Pentru ca sunt convins sa tu nu ma vei completa ci ma vei accepta complet,asa cum sunt. Dupa cum vezi,em...

   Eram inca in pat,cu capul inspre geam in timp ce picioarele imi pareau o extensie a usii ce nu o deschisesem inca.Simteam cum scurgerea timpului ma transforma intr-un nimic lipsit de viata,anost,incomod.Ma simteam greu,ca o lespede,ca cei ce isi termina zilele pe pamant si totusi nu se dau plecati deloc.    Am realizat ca nu mai vreau nimic de la tine.Cred ca am spus tot ce trebuia sa spun iar acum sunt gol complet.Nici original nu mai pot fi.Stiu ca am aruncat cuvinte de rasunet,ca ti-am influentat actiunile iar acum s-a cascat intre noi un hau infricosator.Mi-am atins scopul...te-am infrant.Iti pot scrie numele acum pe listele mele.Stiu,sunt un nenorocit,un ipocrit,un anume fel de om...sunt cel ce nu as fi vrut sa fiu nicicand.Nu stiu daca pot spune ca am devenit asa impotriva vointei mele.Gandesc ca poate nimic nu este iesit din comun,ca minciunile mele nu pot fi mai grotesti decat lumea pe care ti-ai creat-o..Nu-mi permit luxul de a ma opri locului pentru o...

   Nici nu stiu ce ar trebui sa fac in continuare.Bine...multe variante nici nu mai am. Am citit undeva,pe un blog pare-mi-se,ca isi face efectul in 20-30 de minte. Si ca nu e dureros. Ironic...dupa o viata de trairi dureroase aleg un sfarsit lipsit de ce credeam ca este obligatoriu. Macar acum,aici unde sunt,este mai multa liniste decat mi-as fi putut dori vreodata. Am si o mica livada...mai mare mi-ar fi fost satisfactia daca eu as fi fost cel care ar fi plantat toti acesti pomisori pe care nu-i voi vedea dand rod. Nu-i voi vedea haituiti de mii de albine,nu ma voi bucura de umbra lor in toridul august. Ma simt atat de obosit,ma doare ceva si nu mai stiu ce. Am obosit odata cu mine si pe toti cei din jur. Am alocat zile intregi drumurilor la tot felul de doctori,vraci si descantatori ce n-au izbutit sa-mi gaseasca leac. Am devenit mai apoi client fidel al psihologilor ce-au dat gres incercand sa schimbe ceva in/la mine. Ma amuzam teribil vazandu-le stradania de a-mi pastel...

...te simti bine in pielea ta? Iti pui enspe mii de intrebari despre ce ai fi putut face altfel in ziua ce tocmai s-a incheiat? Crezi cu adevarat ca vei fi ferita de remuscari? Crezi ca rangul de simplu muritor serveste ca scuza actiunilor tale? Intinsa in pat,cu privirea in tavanul pe care se joaca luminile masinilor inghitite de asfaltul nepasator...te simti cuprinsa de nerabdarea unei zile noi? Cand luminile se sting tu continui sa luminezi? ...iti simti inima inclestata la gandul ca m-ai lasat prada intunericului? Simti greutatea regretului? Cunosti cum este sa iti fie strivita fiecare iluzie,fiecare vis,fiecare amintire? Stii cum este sa iti fie cald si frig,sa fii in Rai si Iad,sa fii bine si rau? In acelasi timp... Iar pentru toate astea sa fie de ajuns o singura privire? Un singur zambet? Un singur sarut? Cand luminile se sting tu continui sa iubesti? ...te gandesti ca ma sting si eu odata cu ele,si doar de dor? Te gandesti ca putin este de ajuns? Gasesti ca dorul este o ...

Prietene,suntem doar oameni. Si oricat am incerca sa parem cei mai cei,in orice domeniu,vom da gres. Pentru ca greseala este in ADN-ul nostru,pentru ca greseala ne defineste cel mai bine. Greseala este reminder-ul umanitatii noastre. Cati dintre noi nu am pornit pe un drum si ne-am trezit orbecaind pe un altul? Cati dintre noi nu avem prieteni,rude,colegi care sustineau sus si tare un lucru sau o teorie pentru ca mai apoi sa-i descoperim exprimandu-si convingerea in cu totul si cu totul altceva? Unii,cei mai multi,denumesc asta simplu : ipocrizie. Eu ii spun lasitate. Din simplul motiv ca este infinit mai usor sa te lasi luat de val decat sa incerci sa inoti impotriva lui. Pentru ca e mai usor sa te uiti la morile de vant in loc sa te lupti cu ele. Pentru ca este mai usor sa accepti ce nu poti schimba decat sa incerci sa schimbi ce nu poti accepta. Pentru ca este mai usor sa revii la ce stii decat sa explorezi necunoscutul si toate sansele lui. Asta se datoreaza,in mare parte si mai ...

 Aseara te-am visat. Din nou. Si nu pentru ca as fi vrut pentru ca daca asa ar fi stat lucrurile as fi preferat sa nu ma trezesc deloc. As fi preferat sa raman in visul meu. Un visator. Un fraier pentru unii,un idealist pentru altii. Cu totii au dreptate,evident.    In visul meu nu erai deloc schimbata. Aveam pauza la pranz iar toate orele libere mi le petreceam la un anticariat tinut deschis cu inversunare de un oarecare domn Rusu. Ajunsesem,intr-un timp relativ scurt,sa iubesc locul acesta. Nu pentru preturile cerute pe volume pentru ca aici nimic nu era de vanzare. Nu pentru atentia oferita de proprietar fiindca domnul Rusu era mereu in spatele biroului,cu ochelarii aceia micuti pe nas si vesnica tigara aprinsa si abandonata in scrumiera imaculata,mereu citind alta si alta carte. Indrageam locul pentru povestea lui. Anticariatul tinea 2922 de carti. Era numarul de zile pe care le traise Mihaela,sotia domnului Rusu,alaturi de el pana sa se stinga. 10 ani,2922 de zile...