Nimicurile de ieri,de azi si de maine

   ...Si daca lumea s-ar sfarsi azi? Ultima zi as privi-o altfel? As renunta la ce ma defineste? In final...ce ma defineste? Ce ma diferentiaza de restul lumii de care apartin fara vointa? Ce ma face unic atunci cand zilele isi pierd importanta,cand numaratoarea lor devine inutila? Ar trebui sa ma ingrijoreze faptul ca sunt napadit de astfel de intrebari? De fapt,oare nu faptul ca-mi pun intrebari,fie ele si retorice,imi atesta conditia umana? Daca as renunta sa ma interoghez as afla liniste si alinare? Si daca as gasi,cum as realiza ca este ceea ce caut? Oare daca nu as simti nevoia sa ma rod intrebandu-ma as fi fericit? Daca m-as afunda intr-o mediocritate notorie as scapa de setul asta nesfarsit de intrebari ce parca se dezvolta si se schimba de fiecare data cand parca aflu raspuns? Ceilalti sunt la fel? Se intreaba cineva ce va fi dupa ce noi nu vom mai fi? Oare cei de dinaintea noastra si-au pus astfel de intrebari? Daca as impartasi ce cred ca stiu ori simt as fi privit cu mila? Cu teama? Cu reticenta? Oare curiozitatea se termina dupa aflarea raspunsului? De ce totul devine mai dificil odata cu inantarea in varsta? De ce totul nu se rezuma la cuvinte care sa cuprinda esenta tuturor lucrurilor pe care le vrem spuse? Cum ar trebui sa inteleg privirile celor ce se incapataneaza sa para fermi in formularile lor vagi si lipsite de noima? Cum sa traiesc cu greseala de a nu fi terminat 1000 de lucruri,discutii,stari si relatii incepute in vremea in care intrebarile nu roiau ca acum? Daca as reusi sa le termin oare as simti usurarea muribundului de pe patul de spital dupa ultima impartasanie? Cumva Dumnezeu poate fi leacul deznadejdii care ma paste? Oare activitatile specifice credinciosilor pot face sa conteze in gestionarea situatiei? Rugaciunea,postul si metaniile pot vindeca ranile timpului? Meditatia atenueaza? Incapatanarea este un atu? Exista o intrebare finala? Nu ar fi mai simplu sa renuntam? In renuntare si in simplitate ne putem gasi sfarsitul? Ne putem alege incheierea? Ce incercam sa parem? Ce putem arata lumii din ce nu a vazut deja?
   Ce este de facut cand nu mai e nimic de facut?