Paralela

...hranisem,aproape in nestiinta sau poate si un pic de napasare,4 iubiri si o vara in care as fi putut la fel de bine sa le traiesc pe toate. Pentru ca vara creierul ni se lichefiaza. Pentru ca 3 luni pe an suntem indubitabil sterpi. Fara crancneli ostentative si reflectii ce au multiplu de 2. Unu...doi...am fost!
   Atacurile de panica ce preced cele doua secunde sunt ridicol de infime,nezgomotoase,incapabile de ravagii interioare. Pariul este ca doar un simplu sarut ne va catapulta spre locul unde totul este la vedere,unde lizibilitatea sentimentelor este creatoare de punti in absenta cuvintelor ce s-ar putea dovedi de prisos. Locul unde caldura ochilor negri,caprui,albastri,verzi nu se masoara in grade Celsius,nici Fahrenheit,ci in eternitati. Ori eu,in acest hatis de iubiri neterminate si impresii premature,in acest labirint de accepturi sinistre si resuscitari estivale mediocre in care m-am trezit aruncat de toti ochii pe care nu i-am privit suficient de mult,nu pentru ca nu as fi vrut ci mai degraba datorita faptului ca ar fi trebuit sa folosesc tone de coli de frunze pentru a-mi striga iubirea...aici ma simt captiv.Nu-mi mai pot permite sa ies la margine. Nemultumirile,regretele tardive,inversunarile ulterioare si clipirile aritmice care se vroiau pline de inteles ,biciurile de sine si inlocuirea inimii de sange cu una de piatra...toate astea le adulmeca controlorul. El stie ca n-am multe miscari la dispozitie asa ca ma asteapta. Nu ma haituie,nu pune sa-mi ia urma....in fond,amandoi stim ca-i sunt dator cu o vizita.
   Pana una alta,as bea o cafea cu aroma de tine. Pui ibricul?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cel mai frumos Daca

Fila de jurnal personal

Teama de simplu