Despre vrute si nevrute

      Nu m-as fi asteptat niciodata ca aceste cuvinte sa fie capabile de alaturare,daramite de enuntie de concept. Dar poate ca intr-adevar,lumea nebuna in care ne invartim,chiar face ca imposibilul sa para un fleac. Vremurile pe care le-am apucat incep sa transforme totul si sa ne transforme in orice. Acum,sigur ca ne putem bate cu pumnul in piept ca nu e deloc asa ori ca nu e cazul nostru s.a.m.d. Dar ce ne spunem in clipa de luciditate pe care o avem noi toti sporadic,atunci cand ne privim in oglinda? Putem fi oare multumiti de noi insine? Putem avea admiratie pentru toate lucrurile de care suntem capabili si pe care le facem de cele mai multe ori asemenea automatismelor? Ori suntem macar constienti de puterea de impact pe care de cele mai multe ori ajungem sa o neglijam pana cand,in cele din urma,ajungem sa o ignoram complet? Suntem ori mai suntem atenti la ce se intampla in jurul nostru si cum tot ce facem si spunem are un impact major asupra tuturor dar mai ales ...

     Sigur ca am o groaza de defecte.Nu doresc sa spun altceva ori sa caut scuze pentru asta ci vreau sa spun ca sunt pe deplin convins ca numarul personal de calitati (daca poate exista cu adevarat asa ceva) este cu desavarsire coplesit de cel al defectelor.Am avut o perioada in care credeam ca tocmai aceste defecte,fie existente din cauze naturale ori dobandite pe parcursul acumularii de experiente de orice gen si pe orice plan,ne confera acea particularitate in plus unuia fata de celalalt.La o adica,am fi putut fi catalogati si,de ce nu,chiar indexati ca intr-un banal tabel de EXCEL,prin prisma si in functie de numarul lor.Pentru ca varietatea inseamna magie.Pentru ca cu cat mai multe si mai colorate...cu atat mai bine.Dar nu despre calitatile mele voiam sa scriu,lucru destul de vizibil cred.De cand ma stiu am fost incet.Adica am fost si sunt in continuare destul de intuitiv in cam orice gen de situatie citita,vazuta sau traita.Dar cand vine vorba de actiune din part...

                     unui Alin iubitor de Patricii     Printre atatea litere si cazuri,exemple si idei,situatii si coincidente...cel mai frumos mi te-ai conturat tu.Cu sau fara discernamant mi te-am creionat dupa pofta inimii mele.Mi te-am modelat putin si nu pentru ca nu as fi stiut ce fac...din contra.Doar la vederea ta am realizat cate modelari am incercat.Cate femei am incercat sa schimb,sa le fac sa-ti semene.Cat timp am pierdut!Cat de mult trebuie sa ma fi urat toate cele pe care am incercat sa le fac sa aduca pe cat posibil cu un soi de cadou de Craciun pe doua picioare,mica,blondina si dornica sa se indragosteasca.Abia acum am realizat cat egoism si cata superficialitate ma puteau caracteriza.Abia acum vad cati kilometri am pus intre noi,cat dor am agonisit de parca asta ar fi tot ce conteaza cu adevarat.Sunt usor confuz si ma simt in acelasi timp atat de obosit incat uneori am senzatia ca as putea dormi 1000...

    I. Intrebari ce nu necesita raspuns (neaparat) 1.Cand ai fost lucid ultima oara? 2.Care a fost ultimul lucru pe care l-ai facut fara sa fii constrans de nimeni si nimic? 3.Cand ai varsat ultima oara o lacrima pentru ca n-ai stiut sa spui ce sau unde te durea? 4.Cand ai simtit ultima oara ca traiesti?     II.Bla-bla-bla...neraspunsuri. Daca nu ti-ai pus niciodata vreuna din intrebarile de mai sus atunci textul asta nu este pentru tine. Sunt convins ca esti minunat,chiar perfect...un lucru bine facut,de la inceput si,sper, pana la sfarsit. Insa acest text este pentru mine si pentru cei ce intrebarile de sine nu inseamna accidente. Acest text nu este nici un fel de raspuns ci mai degraba o certificare (daca era cazul) a faptului ca nu sunt singuri,ei - cei ce par nesiguri in ochii lumii. Sper ca tu,cel ce poate citesti asta,ma vei intelege. Pentru ca ma bucur enorm sa te intalnesc. Vreau doar sa-ti spun ca nu esti singurul care isi pune milioane de intreb...

   Ma crezi ca am obosit cautandu-te? Dar nu ma plang pentru ca voi reusi. E drept ca nu este deloc usor sa te gasesc. Aproape ca-mi vine sa te urasc pentru asta,ca-mi stai ascunsa inimii. Probabil ca si tu ma cauti,aproape in acelasi timp. Ori,astepti cuminte sa-mi fac aparitia. Nu pot sti. Ideal...suntem 2 orbi intr-o lume ce se vrea transparenta. Nu suntem atat de simpli pana la urma...cel putin,nu atat pe cat vrem sa parem. Poate am fost la distanta de o secunda unul fata de celalalt. Poate ca ai trecut pe langa mine cu prietenele,razand cu gura pana la urechi exact in momentul in care ma legam la sireturi. Nu vom sti niciodata. Dar oare asta sa ne fie norocul? Asta sa fie tot? Cat vei mai putea astepta? In ce colt de lume stai ascunsa vesnicilor parteneri avizi de compromisuri? Eu stiu ca ma astepti asa ca nu te pot ura. Pentru ca te iubesc dinainte de a te cunoaste. Pentru ca sunt convins sa tu nu ma vei completa ci ma vei accepta complet,asa cum sunt. Dupa cum vezi,em...

   Eram inca in pat,cu capul inspre geam in timp ce picioarele imi pareau o extensie a usii ce nu o deschisesem inca.Simteam cum scurgerea timpului ma transforma intr-un nimic lipsit de viata,anost,incomod.Ma simteam greu,ca o lespede,ca cei ce isi termina zilele pe pamant si totusi nu se dau plecati deloc.    Am realizat ca nu mai vreau nimic de la tine.Cred ca am spus tot ce trebuia sa spun iar acum sunt gol complet.Nici original nu mai pot fi.Stiu ca am aruncat cuvinte de rasunet,ca ti-am influentat actiunile iar acum s-a cascat intre noi un hau infricosator.Mi-am atins scopul...te-am infrant.Iti pot scrie numele acum pe listele mele.Stiu,sunt un nenorocit,un ipocrit,un anume fel de om...sunt cel ce nu as fi vrut sa fiu nicicand.Nu stiu daca pot spune ca am devenit asa impotriva vointei mele.Gandesc ca poate nimic nu este iesit din comun,ca minciunile mele nu pot fi mai grotesti decat lumea pe care ti-ai creat-o..Nu-mi permit luxul de a ma opri locului pentru o...

   Nici nu stiu ce ar trebui sa fac in continuare.Bine...multe variante nici nu mai am. Am citit undeva,pe un blog pare-mi-se,ca isi face efectul in 20-30 de minte. Si ca nu e dureros. Ironic...dupa o viata de trairi dureroase aleg un sfarsit lipsit de ce credeam ca este obligatoriu. Macar acum,aici unde sunt,este mai multa liniste decat mi-as fi putut dori vreodata. Am si o mica livada...mai mare mi-ar fi fost satisfactia daca eu as fi fost cel care ar fi plantat toti acesti pomisori pe care nu-i voi vedea dand rod. Nu-i voi vedea haituiti de mii de albine,nu ma voi bucura de umbra lor in toridul august. Ma simt atat de obosit,ma doare ceva si nu mai stiu ce. Am obosit odata cu mine si pe toti cei din jur. Am alocat zile intregi drumurilor la tot felul de doctori,vraci si descantatori ce n-au izbutit sa-mi gaseasca leac. Am devenit mai apoi client fidel al psihologilor ce-au dat gres incercand sa schimbe ceva in/la mine. Ma amuzam teribil vazandu-le stradania de a-mi pastel...