Despre vrute si nevrute

,,...era pentru prima oara cand il vedeam in starea asta.Uitase de tot ce avea de facut astazi.Cu doua telefoane si-a ''curatat'' ziua de evenimente.Si-a tras fotoliul fotoliul langa mine cu o privire care cerea mai mult decat simple detalii.Vroia sa stie tot,cum,cand,de ce.Dar mai ales,stia ca nu ma pot eschiva in fata potopului de intrebari menite sa ma descoase.Nu stiam cum sa incep si cred ca si-a dat seama. - Baiete,te stiam in stare sa te descurci.Ce s-a intamplat cu tine?Cum e posibil ca unul ce exceleaza la teorie sa esueze atat de lamentabil in practica? Nu te recunosc,sa stii. Si avea dreptate.Nici macar eu nu ma recunosteam.Eram in filmul meu,in rolul principal si totusi...nu jucam.Nici nu aveam mare lucru de spus in ''apararea'' mea.N-am gasit sa spun decat: -N-am vazut asta venind.Nici nu ma asteptam de altfel.Stiu...greseala mea,am fost imprudent.Ar fi trebuit sa tin ochii deschisi,sa fiu mai atent.Dar oare chiar poti face asta cand iube...

Sunt intervale de timp in care suntem coplesiti de regrete,cel mai des intamplandu-se asta cand privim in urma,la ce a fost.Si aproape in acelasi timp ne loveste intrebarea: ,,cum ar fi fost daca...?''.Nu exista nimic pe lumea asta care sa impiedice asta.Poate doar o atitudine,un indemn personal de a nu zabovi prea mult asupra acestui lucru.Cu cat pierdem mai mult timp in trecut cu atat mai mult ne ingreunam situatia prezentului ceea ce schimba implicit si viitorul. N-ar trebui sa avem atatea pareri de rau.Chiar daca unele lucruri nu se termina cu bine pentru noi n-ar trebui sa renuntam la a zambi,la a fi increzatori in necunoscut.Ce-am avut noi a fost frumos.Prin simplitate,unicitate,prin lipsa de a inlocui ce stiam cu ce puteam avea sau fi.Nu e vina nimanui ca nu a rezistat timpului ori ca in graba am uitat ce conta cu adevarat.N-ar trebui sa uitam nici o clipa ca in fond suntem doar oameni si ca suntem sortiti greselii.Greseli pe care le vom repeta daca e cazul,greseli de c...

Momentul in care iti pui intrebarea pe cel mai serios ton cu putinta : Cine sunt si ce vreau?.E momentul in care nestiind sa raspunzi la asta cauti orice te va ajuta sa te identifici:o melodie auzita la radio,ori o scena dintr-un film care a trezit visarea in tine involuntar.Apoi iti amintesti ca ce sperai in copilarie nu e ceea ce vezi in prezent si te mahnesti de neputinta de care dai dovada ori lasitatea care te-a impins sa te multumesti cu ce primesti.Te simti tintuit locului ori timpului,paralizat intr-un mediu pe care il simti ostil pentru prima oara...ai vrea sa aprinzi tigara dupa tigara si toata agitatia asta sa se raspandeasca asemenea fumului,ai vrea ca taria din licoarea care o absorbi sa fie indeajuns de puternica sa atrofieze pana la ultimul impuls latent care parca iti urla in fata sa iesi din cutie,sa-ti schimbi locul cu unul din fata.Nu poti dormi cu intrebarea asta sfredelindu-ti creierul asa ca apelezi la vechile siretlicuri deprinse din vremea in care credeai in tot...

Nu e nici o protectie pe pamant.Doar oportunitate.Poate sansa.Ocazii sa renuntam la noi,ocazii sa renuntam la ceilalti in ideea ca ne vor astepta.Fiind convinsi ca timpul se dilata.Fiind convinsi ca exteriorul va fi acelasi.Renuntam la visele pe care le traim cu ochii mintii de atata amar de vreme.Suntem in stare sa schimbam comfortul prezentului cu incertitudinea aflata in maine.Ne amanetam sufletul pentru atat de putin.Ne purtam ca niste smintiti,cu mintea sfredelita de mii de intrebari.Ne lasam prinsi in valtoarea denumita de unii viata si nu facem decat sa inchidem ochii in speranta ca se va termina repede.Si chiar se termina repede.Mai repede decat ne-am astepta,mai repede decat ne-am dori.Suntem ipocriti cu noi insine.Punem frana imaginatiei pentru a ne simti cu adevarat singuri in cele mai friguroase luni ale anului.Ne batem joc de poate ultimul acord reusit al unui pianist care reuseste sa trezeasca in noi sentimente cu adevarat umane.Strivim umanismul din noi si ceilalti cu za...

Mi-am inceput week-end-ul perfect.Soare,cald,strazi pline de oameni lenesi.Mi-am verificat telefonul...si maine va fi la fel.Un inceput de saptamana primavaratic pentru o luna de plina iarna.Nu-mi place frigul.Asa cum nu-mi place sa descopar ca ma insel.Azi am ales sa scriu despre oamenii care se perinda prin vietile noastre,cu sau fara invitatie. Urasc sa creez delimitari,sa pun granite.Si totusi ma trezesc facand asta.Din inertie,fara premeditare.Sunt genul de om care nu pune pret pe prima impresie.In incercarea mea de a ramane obiectiv admit ca prima impresie poate fi una gresita,chiar daca toti sau totul din jur ar trebui sa-mi inspire contrariul.Asa ca prima categorie sunt oamenii buni.Ei sunt cei pe care ma pot baza oricand.Cei care au o viata normala.Cei care nu se dau in laturi atunci cand vine vorba de a ajuta.Ei sunt cei ce pot genera bucurie,in toate felurile ei cunoscuta de oameni. Evident ca lumea nu poate fi compusa doar din oameni buni asa cum padurea nu va duce lipsa ...

    Azi m-am trezit mai devreme ca oricand.Am asteptat cuminte sa-mi sune telefonul pentru a-mi face curaj sa ma dau jos din pat.Doar am stat intins pe spate,cu ochii in tavan,incercand sa ma conving ca anul asta e cel al schimbarilor,ca trebuie sa fac ceva cu mine.Pentru ca nu sunt deloc multumit de ce vad.Sunt dezamagit de mine.Si ma dezamagesc continuu,aproape mereu,in asa fel incat nici nu ma mai sinichisesc sa-mi fac automorala.     Nu pot sa cred ca asa am fost mereu.Cred,sau cel putin imi place sa cred ca inainte eram altfel.De fapt,poate ca eram.Nu stiu,nu-mi amintesc.M-am ratacit intre personaje de roman,atitudini teatrale,gesturi si dialoguri imaginare ce aveau efect de rasunet.M-am instrainat de mine.Si tocmai faptul ca am ajuns la o concluzie de genul asta ma face sa-mi fie teama ca n-am sa ma mai regasesc vreodata.Poate ca ar trebui sa fiu ceva mai optimist.Pot sa fiu.Dar stiu si ca sunt slab,contradictoriu.Spun ce spun desi nu cred.Vreau sa nu vreau.Cr...

Azi sunt mahnit.Nu e pentru ca se intampla sa am cativa nori pe cer.Nu se datoreaza nici macar chestiei despre care scriu .Pentru ca nu se intampla de curand. Uitam sa fim oameni.Uitam sa ne uitam la ceea ce cu adevarat conteaza.E suficient sa fii in pas cu moda in ale tehnologiei,vestimentatiei sau limbajului si pac - esti considerat COOL,interesant,de abordat.Uitam ca traim intr-o lume plina de falsuri,ca ne invartim in cercuri de insi cu mai multe fete decat toanele unei femei in plina menstruatie.Si tocmai asta ma umple de furie:ca cel OK nu e OK.Ca ce e bun nu mai e bun.Ca lumea s-a rasturnat si etalonul de comparatie al celor inca cerebrali e in real pericol de alterare si ne vom trezi vorbind singuri cu noi insine,exilati intr-un mediu unde prostia si ridicolul nu pot ajunge,pentru moment. S-a instalat in noi o superficialitate lesne de inteles.Pentru ca e greu sa lupti contra curentului.E de preferat sa fii asimilat decat sa fii dat drept exemplu de inadaptare.Am uitat timpuri...

    Azi e blank in capul meu.Doar franturi de idei,nimic concret.Zgomotul avionelor care se inalta imi provoaca o stare nu tocmai placuta.Azi probabil ar fi trebuit sa iau o pauza din a scrie.Cel putin asa se recomanda.Cand nu ai ceva de spus/scris e indicat sa nu faci ceva fortat.Am iesit un pic pe balcon sa iau putin aer.N-am mai vazut de mult atatea stele.De fapt,nu-mi aduc aminte cand am privit cerul ultima oara.Tipic uman...lucrurile simple si firesti care se intampla sa fie si cele mai frumoase sunt adesea cele mai neglijate.Oamenii care unora li se par stersi ori lipsiti de culoare sunt de cele mai multe ori inlaturati,dati la o parte,omisi cu toate ca in ei zace un potential incredibil,chiar si pentru ei insisi.Momentele de magie iscate din neant,fara pic de fortare si pline de naturalete ajung sa fie inlocuite de false stari de bine.     Mi-am amintit cat de frumos e sa iubesti.E tare fain sa ai indoieli sau pur si simplu asa sa-ti fie felul de a fi,contrad...

    Nu stiu ori inca nu cunosc pe cineva capabil sa furnizeze un raspuns la intrebarea asta.Cunosc cazuri in care un EL vine dupa ore bune de munca si cand intra pe usa locuintei proprii uita de oboseala si indisponibilitate la vederea sotiei si/sau copilului,fata i se schimba intr-un mod nefiresc pentru unii si i se asterne pe chip o stare de multumire,intregire,extaz.Am vazut reactii feminine la primirea unui simplu SMS de la persoana iubita,tocmai in momentul in care probabil se gandea la ea.Atunci s-a nascut in mintea mea intrebarea de mai sus.     Chiar daca lumea nebuna in care ne invartim azi reduce semnificativ numarul lucrurilor care ne pot aduce cu adevarat fericire,sunt extrem de entuziasmat sa descopar oameni care nu uita ca fericirea maxima provine din mici bucurii.Sunt vrajit de oamenii care descopera bucuria unei voci cunoscute auzite la telefon dupa un interval nedefinit de timp.Imi plac oamenii care vad in fiecare rasarit si apus un mod de a se bucu...

    Imi place tema asta,cu timpul.Am citit sute de postari cred,despre timp,despre perceptia lui,despre ce putem face cu el si ce nu.Si totusi e un subiect inepuizabil parca.Pentru ca putem palavragi despre timp pana la sfarsitul timpului nostru si tot nu vom zgaria suprafata subiectului.Pentru ca e cat se poate de adevarat ca doar in timp vom ajunge sa intelegem cat de importante sunt relatiile cu oamenii.In timp vom realiza ca prietenii adevarati sunt atat de putini incat de cele mai multe ori degetele unei maini sunt de ajuns pentru a-i numara.In timp vom intelege ca vorbele spuse la manie pot face rau mult timp dupa persoanei adresate.Si chiar daca persoana in cauza ne este un prieten adevarat,nu exista nici o garantie cum ca intensitatea prieteniei va mai fi aceeasi.De asta ma gandesc ca poate ar trebui sa apreciem mai mult ceea ce avem acum,sa nu lasam pe mai tarziu ce putem spune sau face azi.Pentru ca unele experiente nu pot fi repetate.Cu timpul poate ca,desi vei f...

Asa mi se intampla mereu: ma asez in fata laptopului,convins ca am o idee destul de buna pentru a fi disecata in cateva randuri si deodata...liniste in capul meu.Cuvintele dispar,poate si pentru ca nu pot scrie daca nu e suficient de liniste,ceea ce e in mare parte imposibil pentru ca stau la strada,ma rog aproape de strada,ori pentru ca ma holbez la monitor incordandu-mi creierii pentru o formulare lipsita de banal,ori pentru ca nu stiu sa incep.De fapt cred ca asta e : nu stiu sa incep asa cum,la fel de bine,nu stiu sa termin.Am o gramada de chestii neterminate,incepute de dragul de a fi incepute si uitate,intentionat sau nu. Citisem de curand o minte sanatoasa care spunea ca nu exista nimeni in afara de tine care sa te ajute cand va fi nevoie.Si inclin sa cred ca e adevarata treaba.Sunt familiriazat cu exprimari de genul : ,,X a fost de mare ajutor cand eram disperat/a'',sau ,,Y m-a ajutat foarte mult cand nu stiam ce sa fac''...si lista e infinita.Dar ganditi-va ...