Uitam sa fim noi

Azi sunt mahnit.Nu e pentru ca se intampla sa am cativa nori pe cer.Nu se datoreaza nici macar chestiei despre care scriu .Pentru ca nu se intampla de curand.Uitam sa fim oameni.Uitam sa ne uitam la ceea ce cu adevarat conteaza.E suficient sa fii in pas cu moda in ale tehnologiei,vestimentatiei sau limbajului si pac - esti considerat COOL,interesant,de abordat.Uitam ca traim intr-o lume plina de falsuri,ca ne invartim in cercuri de insi cu mai multe fete decat toanele unei femei in plina menstruatie.Si tocmai asta ma umple de furie:ca cel OK nu e OK.Ca ce e bun nu mai e bun.Ca lumea s-a rasturnat si etalonul de comparatie al celor inca cerebrali e in real pericol de alterare si ne vom trezi vorbind singuri cu noi insine,exilati intr-un mediu unde prostia si ridicolul nu pot ajunge,pentru moment.S-a instalat in noi o superficialitate lesne de inteles.Pentru ca e greu sa lupti contra curentului.E de preferat sa fii asimilat decat sa fii dat drept exemplu de inadaptare.Am uitat timpurile in care nu ne doream decat sa facem doar ce vrem,sa fim doar cine vrem sa fim.Am uitat vremurile in care orice chestie neinsemnata azi era totul pentru noi.In graba noastra de a obtine ceva ce in timp nu va mai conta uitam pana si de noi insine.Vom ajunge sa ne plangem de mila,sa ne condamnam naivitatea de care am dat dovada,sa cersim vietii ragaz sa facem lucrurile corect.E pacat ca intr-un final nu facem decat sa ne anulam ca si persoana batandu-ne capul cu fleacuri si pierzand din vedere ceea ce cu adevarat conteaza.E trist sa vezi ca ce stii nu este egal cu ce vezi.Sa faci ce-ti place e perfect.Dar sa-ti placa ceea ce faci - asta e secretul multumirii de sine.Pentru ca regula e simpla:accepta ce nu poti schimba dar schimba ce nu poti accepta.