Despre mine

    Azi m-am trezit mai devreme ca oricand.Am asteptat cuminte sa-mi sune telefonul pentru a-mi face curaj sa ma dau jos din pat.Doar am stat intins pe spate,cu ochii in tavan,incercand sa ma conving ca anul asta e cel al schimbarilor,ca trebuie sa fac ceva cu mine.Pentru ca nu sunt deloc multumit de ce vad.Sunt dezamagit de mine.Si ma dezamagesc continuu,aproape mereu,in asa fel incat nici nu ma mai sinichisesc sa-mi fac automorala.
    Nu pot sa cred ca asa am fost mereu.Cred,sau cel putin imi place sa cred ca inainte eram altfel.De fapt,poate ca eram.Nu stiu,nu-mi amintesc.M-am ratacit intre personaje de roman,atitudini teatrale,gesturi si dialoguri imaginare ce aveau efect de rasunet.M-am instrainat de mine.Si tocmai faptul ca am ajuns la o concluzie de genul asta ma face sa-mi fie teama ca n-am sa ma mai regasesc vreodata.Poate ca ar trebui sa fiu ceva mai optimist.Pot sa fiu.Dar stiu si ca sunt slab,contradictoriu.Spun ce spun desi nu cred.Vreau sa nu vreau.Cred ca nu cred.Si totusi ma trezesc facand ce nu-mi place,amagindu-ma ca o fac in mod inconstient.
    Pot sa fiu pacatos,egoist,invidios,perfid si mincinos,impostor si ridicol.Si asta fara nici o mare bataie de cap.Pot sa fiu actor de duzina,iar fiecare rol ieftin sa-mi vina ca turnat.Dar am si momente de luciditate.Si tocmai momentele astea ma sacaie.Daca as da ceva mai putin de doi bani pe constiinta,as fi impacat cu mine.As vrea sa nu-mi pese de parerea mea sau a celorlalti.As vrea sa fi dus o viata linistita,plina de monotonie,liniste si pace.O intreaga viata de ascet.
    Refuz sa cred ca sunt un produs al lumii nebune in care ne invartim.Refuz sa cred ca nu ma pot desprinde.Refuz sa cred ca am ajuns in stadiul in care nu pot face altceva decat sa ma complac cu situatia deloc avantajoasa in care ma aflu.Refuz sa cred ca m-am nascut doar pentru a ma scalda intr-o mediocritate notorie.Si nu-mi plang de mila.Nici macar n-am mila de mine.De ce as face asta?Am incercat sa ma reinventez?Am incetat,pret macar de o secunda,sa ma gandesc doar la mine?Am oferit fara sa cer nimic in schimb?Daca as putea,mi-as biciui sufletul pacatos,ars de dorinta...si as face-o public,fara jena si retineri.Insa la cum ma cunosc eu pe mine,asta nu m-ar multumi de vreme ce poate as fi singurul.
    Pe de alta parte stiu ca multumirea de sine omoara dezvoltarea.Tocmai de aceea sunt destul de motivat pentru a-mi mentine nemultumirea fata de mine exprimata mai sus.Pentru incheiere am ales un citat drag mie pe care mi-l reamintesc in fiecare inceput de zi ca pe o rugaciune de dimineata.

,,Invata din greselile altora,nu poti trai destul pentru a le face pe toate.'' (Anna Eleanor Roosevelt)