extras din Primele 100 de zile

,,...era pentru prima oara cand il vedeam in starea asta.Uitase de tot ce avea de facut astazi.Cu doua telefoane si-a ''curatat'' ziua de evenimente.Si-a tras fotoliul fotoliul langa mine cu o privire care cerea mai mult decat simple detalii.Vroia sa stie tot,cum,cand,de ce.Dar mai ales,stia ca nu ma pot eschiva in fata potopului de intrebari menite sa ma descoase.Nu stiam cum sa incep si cred ca si-a dat seama.
- Baiete,te stiam in stare sa te descurci.Ce s-a intamplat cu tine?Cum e posibil ca unul ce exceleaza la teorie sa esueze atat de lamentabil in practica? Nu te recunosc,sa stii.
Si avea dreptate.Nici macar eu nu ma recunosteam.Eram in filmul meu,in rolul principal si totusi...nu jucam.Nici nu aveam mare lucru de spus in ''apararea'' mea.N-am gasit sa spun decat:
-N-am vazut asta venind.Nici nu ma asteptam de altfel.Stiu...greseala mea,am fost imprudent.Ar fi trebuit sa tin ochii deschisi,sa fiu mai atent.Dar oare chiar poti face asta cand iubesti?Poti ramane obiectiv si realist?Cat timp iti poti tine respiratia sub apa?Cat poti fugi fara sa te opresti?Cum poti evita greseala cand tocmai ea e cea care ne defineste atat de bine?Si inca ceva...crezi ca daca mi s-ar oferi sansa sa sar experienta asta as face-o?Iti zic...cu siguranta nu.As repeta-o ori de cate ori as putea.Pentru ca pentru mine putin inseamna de ajuns...''