Despre datorii
Azi e blank in capul meu.Doar franturi de idei,nimic concret.Zgomotul avionelor care se inalta imi provoaca o stare nu tocmai placuta.Azi probabil ar fi trebuit sa iau o pauza din a scrie.Cel putin asa se recomanda.Cand nu ai ceva de spus/scris e indicat sa nu faci ceva fortat.Am iesit un pic pe balcon sa iau putin aer.N-am mai vazut de mult atatea stele.De fapt,nu-mi aduc aminte cand am privit cerul ultima oara.Tipic uman...lucrurile simple si firesti care se intampla sa fie si cele mai frumoase sunt adesea cele mai neglijate.Oamenii care unora li se par stersi ori lipsiti de culoare sunt de cele mai multe ori inlaturati,dati la o parte,omisi cu toate ca in ei zace un potential incredibil,chiar si pentru ei insisi.Momentele de magie iscate din neant,fara pic de fortare si pline de naturalete ajung sa fie inlocuite de false stari de bine.
Mi-am amintit cat de frumos e sa iubesti.E tare fain sa ai indoieli sau pur si simplu asa sa-ti fie felul de a fi,contradictoriu,plin mereu de intrebari la care stii sigur ca nu vei primi raspuns si totusi,la vederea lui sau ei,totul sa se risipeasca precum fumul tigarii.Sa se instaleze o stare de agitatie amestecata cu calmitate iritanta in tine si totusi sa nu vrei sa pierzi nimic din ea,pentru ca tocmai ea te face sa te simti mai viu ca nicicand.Sa vezi sau doar sa-ti amintesti persoana iubita si pe loc toate indoielile si temerile sa dispara ca si cand niciodata nu ar fi existat.Sa o iubesti si sa-ti placa la nebunie sa faci asta,fara obligatie,fara sa astepti nimic in schimb.Sa-L iubesti pe Dumnezeu pentru ca traiesti in primul rand si apoi pentru a facut posibila intalnirea voastra.E frumos sa il/o iubesti cu nebunie,pasiune,respect,devotament,intelegere si orice altceva se cere.E frumos sa iubesti.E frumos sa traiesti.
Sunt complementare chestiile.Imi suna stupid inainte lucrul asta.Pentru ca teoria este total diferita de ceea ce se practica.Pe hartie,lucrurile probabil ca niciodata nu vor da bine.Mereu vor exista erori de calcul,rezultate eronate si intr-un final,cei prudenti se vor trezi ca prefera sa absenteze la testul asta din viata.Indiferent daca vrem sau nu,indiferent daca ne prinde pregatiti sau nu,cu totii vom iubi.Asa cum inca de la nastere suntem datori cu o moarte,tot asa sufletul nostru pana la pierire este dator sa fie ars macar o data de focul iubirii.
,,O mare durere sa iubesti,o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere.'' (I.L.Caragiale)
Mi-am amintit cat de frumos e sa iubesti.E tare fain sa ai indoieli sau pur si simplu asa sa-ti fie felul de a fi,contradictoriu,plin mereu de intrebari la care stii sigur ca nu vei primi raspuns si totusi,la vederea lui sau ei,totul sa se risipeasca precum fumul tigarii.Sa se instaleze o stare de agitatie amestecata cu calmitate iritanta in tine si totusi sa nu vrei sa pierzi nimic din ea,pentru ca tocmai ea te face sa te simti mai viu ca nicicand.Sa vezi sau doar sa-ti amintesti persoana iubita si pe loc toate indoielile si temerile sa dispara ca si cand niciodata nu ar fi existat.Sa o iubesti si sa-ti placa la nebunie sa faci asta,fara obligatie,fara sa astepti nimic in schimb.Sa-L iubesti pe Dumnezeu pentru ca traiesti in primul rand si apoi pentru a facut posibila intalnirea voastra.E frumos sa il/o iubesti cu nebunie,pasiune,respect,devotament,intelegere si orice altceva se cere.E frumos sa iubesti.E frumos sa traiesti.
Sunt complementare chestiile.Imi suna stupid inainte lucrul asta.Pentru ca teoria este total diferita de ceea ce se practica.Pe hartie,lucrurile probabil ca niciodata nu vor da bine.Mereu vor exista erori de calcul,rezultate eronate si intr-un final,cei prudenti se vor trezi ca prefera sa absenteze la testul asta din viata.Indiferent daca vrem sau nu,indiferent daca ne prinde pregatiti sau nu,cu totii vom iubi.Asa cum inca de la nastere suntem datori cu o moarte,tot asa sufletul nostru pana la pierire este dator sa fie ars macar o data de focul iubirii.
,,O mare durere sa iubesti,o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere.'' (I.L.Caragiale)
Comentarii
Trimiteți un comentariu