Azi poate fi...

Momentul in care iti pui intrebarea pe cel mai serios ton cu putinta : Cine sunt si ce vreau?.E momentul in care nestiind sa raspunzi la asta cauti orice te va ajuta sa te identifici:o melodie auzita la radio,ori o scena dintr-un film care a trezit visarea in tine involuntar.Apoi iti amintesti ca ce sperai in copilarie nu e ceea ce vezi in prezent si te mahnesti de neputinta de care dai dovada ori lasitatea care te-a impins sa te multumesti cu ce primesti.Te simti tintuit locului ori timpului,paralizat intr-un mediu pe care il simti ostil pentru prima oara...ai vrea sa aprinzi tigara dupa tigara si toata agitatia asta sa se raspandeasca asemenea fumului,ai vrea ca taria din licoarea care o absorbi sa fie indeajuns de puternica sa atrofieze pana la ultimul impuls latent care parca iti urla in fata sa iesi din cutie,sa-ti schimbi locul cu unul din fata.Nu poti dormi cu intrebarea asta sfredelindu-ti creierul asa ca apelezi la vechile siretlicuri deprinse din vremea in care credeai in tot ce nu exista.Incepi sa numeri nestiind ca de fapt a inceput de mult numaratoarea inversa a anularii tale ca persoana.Incepi sa dai vina pe lipsa de inspiratie dintr-un moment crucial pentru tine,sa dai vina pe zodie,pe nesansa sau ghinion.Dai vina pe orice altceva decat pe tine.Asa incepe sfarsitul vietii tale.