Despre vrute si nevrute

 Eram mic dar asta nu ma impiedica sa vreau lucruri de oameni mari.Aveam de gand la un moment dat ca atunci cand as fi devenit adult sa fiu pensionar.Nu exista nimic mai extraordinar pentru mine decat sa vad postarita cum vine la mamaie sa-i aduca bani desi ea era tot timpul acasa.Mai apoi am aflat cum stau lucrurile - nu va inchipuiti ce soc am avut!Visul mi se naruise...pentru ca visul meu de atunci nu avea nimic de-a face cu rabdarea si asteptarea.Eram mic.     M-am marit iar cititul cartilor de orice fel mi-a deschis ochii cum nu as fi crezut vreodata ca se poate intampla.Nu cred ca sintagma care circula vehement in zilele noastre (Cititul te face sexi) are vreun sambure de adevar...ideea este ca,indiferent daca vrei sau nu,te indeamna la visare.Adoram sa pierd minute bune punandu-ma in locul oricarui personaj care mi se parea fascinant si sa fac lucrurile in ritmul meu,pe legea mea,dupa bunul meu plac.Cred ca era prin preajma liceului cand ajunsesem sa iubesc ide...

    Nu o puteam vedea,era de inteles ca se va intampla asta in curand insa trebuia sa astept.Dar o simteam,tot ce simtea ori ce o framanta,gandurile ce ii influentau temperamentul...aveam habar despre toate.Si cred ca uneori ma linistea toata chestia...cel mai probabil legatura asta dintre noi era mai expresiva decat o privire in ochii ei.Cu toate ca uneori parca era nedumerita ca face lucrul cel mai corect,cu toate curiozitatile puse pe seama varstei ori a lipsei de experienta eu eram extaziat de faptul ca era deja o eroina pentru mine.Spre sfarsit,cand simteam cumva ca trebuie sa o eliberez dupa atatea zeci de saptamani,un val de nelinisti si intrebari pana atunci noi pentru mine si fiinta ce aveam sa devin,m-au acaparat.Aveam aproape toate informatiile despre ea...iar genul de intrebari nascute parca din neant ce nu-mi dadeau pace,nu aveau nimic de-a face cu ea.Practicismul mamei mele fusese dat peste cap pe ultima suta de metri de umanismul tatalui meu.Aveam ceva si despre...

    William Shakespeare,intr-o era in care cuvintele tineau loc de emoticoane,scria : ''Iubirea este un fum facut din arborii suspinelor.Purificata,e un foc in ochii celor ce se iubesc.Tulburata,este o mare hranita cu lacrimile celor ce se indragesc.Si inca ce mai e?E nebunia cea mai inteleapta,fierea ce inabusa,dulceata ce ne mantuie''.       Sigur ca astazi toate aceste cuvinte au o alta insemnatate,sigur ca astazi se incearca simplificarea pe cat posibila a tuturor lucrurilor pentru ca noua nu ne plac complicatiile cand lucrurile pot fi simple si adoram sa ne complicam atunci cand simplitatea ajunge banal generala.Pentru ca ne plictisim relativ repede,pentru ca am invatat sa renuntam usor,aproape la fel de usor pe cat ne facem vise,iluzii si sperante,pentru ca ajungem sa iubim sa ne compromitem pe noi insine.Ce daca ni se face pielea de gaina ori ne infioram sau ne identificam cu orice piesa de la radio care ne trimite cu gandul la acea persoana?Nu ne permi...

    ...Am impins usa cu piciorul.De regula,nu procedez asa...cel mai probabil nu as fi facut asta nici acum insa nu-mi placea locul in care ajunsesem.Daca pe afara parea cel putin galben-trist,nici inauntru nu era chiar veselie.Tavanul aplecat enorm,gata-gata sa ma striveasca,un bec slab tintuit pe peretele fara vopsea si doua vitrine ticsite cu borcane datate dupa ani...toate astea imi sugerau ca n-am ce cauta aici,ca ar trebui sa fug cumva,sa ma desprind de mine insumi daca e cazul si sa alerg cel putin departe.Dar nici sa fi vrut si nu as fi reusit.Ma simteam atat de istovit si sleit de puteri ca dupa un maraton de interogatii interne,ca dupa tentativa proprie de a reduce totul la o singura fraza usor de memorat.        Acum este prima data cand te blestem.Si tot pentru prima data ma trezesc avand dorinte.Tare mi-as fi dorit sa nu avem o iubire de consum care sa ne arda inca de la inceput pentru ca mai apoi sa ne descoperim ca pe niste umbre a celor ce ...

   Nici nu mi-am permis sa-mi imaginez ce va fi pe mai departe.Atunci,ce era ori ce aveam atunci...era tot ce conta.Prezentul.O icoana pe tocuri si atat.Am iubit-o.Nu pentru ca ar fi fost cea mai frumoasa femeie.Nu pentru ca ar fi fost cea care imi solicita mintea la maximum.Nu pentru alunita de pe spate.Nu.Am iubit-o pentru ca asa am crezut ca este corect si bine.Pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine.Fara sa stiu prea multe sau fara sa-mi pese daca si cum se va termina.In iuresul si amalgamul de stari de zi cu zi prin care ma trec,ea cumva reusea sa ma calmeze.Si o admiram pentru asta.    Se facea ca era toamna cand am redescoperit-o.Pentru ca o cunosteam de ceva vreme.Doar ca nu mai semana deloc cu fetita aceea care se bosumfla la fiecare 5 minute cand nu primea orice dorea.Acum era o femeie puternica,cu vise si idealuri marete,capabila sa spuna NU atunci cand era cazul.Si o admiram pentru asta.Daca eu nu as fi fost eu,probabil as fi simtit un pic de invidie pen...

   ...cel despre care s-ar fi spus ca,indiferent de timp si stare,nu as fi renuntat pentru nimic in lume?Cu tot cu arogantele mele ori certitudini de copil infatuat crescut rapid.Cu toate ca nu cred ca cer prea mult si ma grabesc in dezacord sa ofer nu mult ci mai degraba tot ce posed,imi spun ca nu e suficient.Pur si simplu nu este de ajuns nici pentru mine si cu siguranta nici pentru tine.Pentru ca sunt complicat si pesimist si nesigur si uituc si incredibil de naiv.Degeaba imi ridic ziduri monstruoase in juru-mi trainice,asemanatoare Zidului Chinezesc.Ma sabotez...mi le daram pe timpul noptii si las pe orisicine inauntru,costient de altfel ca nu e mare lucru de vazut.Constient ca zilele ce le traim confera tuturor lucrurilor vechi pe care le stiam o alta semnificatie.Un sens nou,pe care ma grabesc sa il accept in speranta ca asa ma voi fi scutit de durerea de cap pricinuita de nenorocul,ghinionul sau nesansa mea in incercarea de a intelege.Cu siguranta nu te-ar multumi fapt...

  ...Dar ceilalti?Oare au si ei astfel de ganduri? Oare lor le pasa de ce se va alege de amintirea lor dupa ce vantul timpurilor ii va matura? Uneori ma intreb daca nu sunt ametiti de traitul asta pe repede inainte...fara vreme pentru rasuflu,pentru digerat victorii personale,pentru experiente emotionale. Intr-un final,daca imi e permis sa fiu sincer,nici ca-mi pasa...nu sunt Iisus-ul lor sa le spun ce si cum sa faca. Placile le-au fost inmanate de Moise...fiecare sa faca ce pofteste.    Visele ne tin captivi. Timpul de citit proza,fie ea si scurta s-a dus.Si cu toate ca toate cuvintele din mine mi se zbat ca pestii pe uscat,precum un puls aritmic.Parabole,parabole si iar parabole.Si mii de metafore.Se presupune ca totul ar trebui sa fie usor,sau mai usor.Insa nimic nu se schimba.Cu sau fara ajutor,se inchid ochii si nu se mai acorda importanta. Sita prin care se cerne acum prezentul e modificata mult. Cei mari,care care au ceva de aratat dispar din amalgamul asta de car...