Despre vrute si nevrute

   La prima vedere s-ar spune ca e un pic fortata exprimarea,poate un pic generalista pe ici pe colo,ca nu am idee despre ce vorbesc,etcetera bla bla bla si iar etcetera.Dar ce-ar fi daca am fi totii un pic rationali? Probabil cer suficient.    Noi,oamenii,avem tendinta unica in randul consumatorilor de oxigen de a sublinia lucruri total nesemnificative.Adica,si aici aduc cateva exemple frazate si auzite de n ori,daca tu o dai in bara ca nataraul este pentru ca in urma cu cateva minute ai vazut un popa pe drum,sau ca ti-a taiat calea o pisica si ca,mai ales,culoarea ei s-a nimerit sa fie neagra.Daca se intampla sa-ti cada shaorma din mana,sunt sigur ca nu vei exclama :''Doamne,cat is de prost/adormit/neatent!'' ci mai degraba vei imbratisa atitudinea pur mioritica si vei concide intr-un lamentabil : ''Cer mortii de pomana.''    Astea sunt doar chestii infantile,amuzante chiar pe alocuri.Ce urmeaza insa depaseste bariera comicului si se instaleaza confo...

    Ca ploua.Si ca te va sterge de pe mine.Si ca orice strop de uitare izgonit din cerul bacovian prea plumbuit pentru gustul meu masochist de auto-mutilare îmi va smulge bucăți de țesut în speranța ca se va prinde de mine.Si ca mai apoi,cand toate astea vor lua sfârșit,cand nu voi mai avea taria,curajul,tupeul și curiozitatea de a privi foaia în care te citeam printre rânduri,sa cred de fapt,sa sper,sa-mi doresc sa concluzionez ca nici o editie limitata nu este cu adevărat limitata pana când nu este sfârșită.     Ca primul strop pe care l-am simțit pe fata nu a fost rece.Si ca norii,dar mai ales prezenta lor,nu a însemnat nimic.Caci ei sunt acolo...si totuși asta nu împiedica albastrul caselor să mă arunce în o ușoară melancolie euforica aproape stupida,puerila; ca și cum copilul inundat de nou striga după mama în speranța ca doar așa ce știe va rămâne așa.     Ca nimic nu se schimba.Si ca nu sunt coerent.Si mai ales ca iubesc :...

    Am auzit replica asta de 1000000 de ori incat aproape ca mi s-a aplecat: ''se vede ca ai iubit mult''.Si chestia e ca asta vine dupa ce le spun celor curiosi ce e cu mazgaleala de pe gatul meu.Cateodata am rabdare sa fac asta,cateodata imi intorc spatele si plec sau imi vad de ale mele.Cine si mai ales cum ar putea sa inteleaga cineva ce era in mintea mea atunci cand mai ales eu nu stiu asta?     Si colegul de camera de pe atunci era un pic mirat mai ales de locul ales,tinand cont ca era primul tatuaj facut.Dar si-a facut treaba cat de bine a putut si a iesit un A gotic.Sau ma rog...asa se vrea a fi.Lucrurile sunt simple:la vremea respectiva tineam ingrozitor de mult la o fata care ulterior a sfarsit prin a se casatori cu un fost, marcant de altfel, din viata ei iar eu am sfarsit cu o initiala la vedere.     Ma rog...azi lucrurile stau altfel.Lucrurile intr-adevar marete,cum ar fi iubirea,nasterea unui copil,decesul cuiva drag ori o mare implinire,toa...

    Da,azi mi-e ciuda.Mi-e ciuda de tot si toate si toti.Sunt scarbit de felul lor de-a fi,de-a gandi,de-a se exprima si comporta.Sunt dezgustat de cei ce vand si se vand.De ipocriti cu fete senine si priviri exersate.De cei care fac opusul spuselor lor.De cei care incalca cu vointa,habar ori limita propriul cuvant,de cei care scuipa pe valorile umane de baza,de cei care umbla deghizati in oameni printre noi.Sunt scarbit de noul val de feminin,orbit de tot ce e sclipitor ori ce implica mii de zorzoane.Sunt oripilat de ce spun,cred si scriu (dar mai ales CUM scriu) odraslele tinute la adapost de urgia crizei de orice fel.Sunt dezgustat de cei care te lovesc in fata,gandind ca nu e nimic rau in asta,dupa ce in prealabil au avut grija sa pozeze in persoane integre cu simt cel putin bun si cu capul pe umeri.Sunt trist ca limba materna e luata la terfelit de indivizi care nu sunt capabili sa se iscaleasca.     Ce vad azi,oriunde as intoarce capul? Iti zic atat: ipocrizie...

Daca la inceput cu totii ne spovedeam la un preot oarecare,comun si din cale afara de casual,intre timp lucrurile au evoluat,intr-un fel sau altul.Pe rand am luat calea pshihologului ca intr-un final sa ajungem sa avem cu totii blog.Diversitatea e buna.Medicamentele sunt si ele bune,indiferent daca sunt prescrise celor care latra fara sa muste.In fine...nu asta este esential.Sunt fascinat,orbit,surprins( iar aici nu ma refer doar la ipostazele placute),interzis,critic si in asentiment cu vad zilnic.Frumusetile feminine ale patriei,photoshopate sau ''corectate'' prin oricare alte mijloace oferite de gadgeturile contemporane,care iau pozitii asemanatoare serpilor boa inainte de festinul culinar dar pe care nu le vedem in naturaletea sociala de zi cu zi,tot un fel de spovedanie amestecata cu miloageala fac : ''Uite-ma! Asa dorm eu,asa mananc eu,asa beau! Ma vezi? Acum,ca tot ma vezi,hai cu like-ul,share-uitul si eventual,comment-ul! Inainte sa incepi,mai uita-te...

   Si tocmai cand credeam ca nimic nu ma poate surprinde astazi afara de vremea capricioasa si parca nehotarata asemenea unei Balante veritabile,ei bine,am dat peste un articol care mi-a atras atentia.Titlul sau este Cum sa nu ajungi ''fata batrana'' iar site-ul care il gazduieste are si el un nume cel putin curios,si anume www.mala-hierba.com.La prima vedere e drept ca mintea mi-a fugit la ''iarba rea'' care nu piere si bla bla bla,ce se mai spune despre asta.Mi-am zis ca e o gluma proasta,ca mintea mea dornica de analogii rapide si cretine de cele mai multe ori imi joaca feste,din nou,motiv pentru care m-am ambitionat sa citesc articolul integral,fara sa crancnesc macar.    Monica Stanescu,autor al Cum sa nu ajungi ''fata batrana'',incepe articolul prin asigurari oferite celor trecute de 33 de ani:ea are o veste buna.Slava Domnului - are o veste,si inca una buna.Vestea buna e ca ,,nu  e prea tîrziu să vă așezați la masă sau în fața ogl...

   Azi m-am amuzat teribil...am citit un post zglobiu,exuberant si incredibil de funny; cat despre comentarii = un deliciu.Cu gura pana la urechi,stralucire in ochi si dureri in zona abdominala.Uitasem ce misto sunt simptomele bunei dispozitii.In fine...ideea era ca femeia tot timpul se gandeste la NOI(ea si el adica) pe cand barbatul se gandeste la NOI dar altfel (el si pantalonii lui).    Ni la EA! Nu bag mana in foc insa daca femeia se gandeste la EA si fusta ei? Atunci cum stau lucrurile?Tot noi ramanem cei reci,egoisti,invidiosi,etc etc etc??? Si ma rog...de unde concluzia asta? Adica doar femeile ''este'' cele care simte si barbatii nu? Milenara disputa dintre Adam si Eva nu ia sfarsit si zau daca inteleg de ce.Si-asa au fost izgoniti din Rai...ce mai au de impartit? Pe criza asta numai de inghionteli ne arde..    Pe de alta parte e de inteles.Indiferent daca admitem sau nu,mereu suntem in cautarea Paradisului,perfectului,zenului,fericirii,multumiri...

   Zilnic pierd luptele cu mine,in fiecare seara ma intorc cu sufletu-mi mai zdrentuit decat ziua anterioara,scapanad printre dinti injuraturi birjaresti mascate in zambete perfide si cu asteptari exagerate.Imi fac aceleasi promisiuni in fiecare seara pentru ca,mai apoi,in fiecare dimineata sa le uit caci se pare ca la asta ma pricep cel mai bine.Sunt un uituc de conjuctura,cu prea mari si multe pretentii,pregatit pentru a minti orice femeie ca e cea mai frumoasa creatura pe care am intalnit-o,ca daca ar fi cazul as insela Moartea doar pentru a-mi petrece timpul ramas cu ea.Iar dupa cele cateva ore de somn adanc si fara vise ma trezesc si abia daca-mi amintesc numele.Plec teleleu prin lume fara protectie,increzator in aparente.In nici 4 metri sunt dezamagit.Simt frustrare.Deznadejde.Apatie.Dezgust.Timpul se scurge,ziua e pe duca iar eu ma vad obligat sa-mi ascult din nou doleantele.Nu vreau sa schimb nimic.Durerea ma face sa simt ce nici un alt sentiment nu o face.Azi voi spun...

   Daca la inceput ne desparteau 10 ani de cautare furibunda,cu ochii legati de visare si narile imflamate de dor patetic pentru unii,existentialist pentru altii...ei bine,azi ne mai despart doar logica stranie dintre orice vrei tu si nimic din ce vreau eu.Pentru ca azi eu nu mai sunt tu,pentru ca azi tu nu mai esti eu,pentru ca azi noi nu mai existam.    Azi cand prezentul isi cerea tributul am absentat aproape nemotivat,lepadandu-mi constiinta inainte de dodecarele batai de ceas din jurul amiezii.Mi-am aruncat ultima farama de identitate aproape fara parere de rau,conviins fiind ca-mi va fi bine,mult mai bine gol umbland intr-o lume in care toti ceilalti isi fauresc fel si fel de haine din slabiciunile tuturor.Mi-am amanetat vederea,mi-am ingropat numele tatalui si-am rupt-o la fuga.Sustinut.Deloc alert.       Daca sunt un pic defect nu inseamna ca nu sunt imun.Daca gresesc nu inseamna ca nu regret.Daca ma bucur nu inseamna ca nu plang.Daca imi zi...

  Citisesm de curand un articol cu un titlu care m-a acaparat complet,mi-a starnit curiozitatea din fiecare celula: ,,Cand moare o relatie?''. Mare mi-a fost mirarea sa vad ca raspunsul nu era ce ma asteptam.Postarea era lipsita de sfaturi cum sa nu se ajunga pana acolo,lipsita de orice ma asteptam sa gasesc.Si atunci am inceput sa indragesc omul,autor al acestui articol.Pentru ca dupa titlu am epuizat continuarea in mai putin de doua minute.Si apoi mi-a parut rau.    M-am intristat un pic cand am realizat ca ma comportasem ca toti,sau ma rog,aproape toti cunoscuti mie: pacalit de aparente nu m-am oprit pana nu am sfarsit de citit.M-am consolat cu ideea ca intr-un final trebuie sa ma impac cu egoismul uman cu care sunt inzestrat.    As putea sa repet vorbele lui George Colang,as putea sa reformulez totul folosindu-mi lexicul propriu sau,cum de altfel cred ca e cel mai indicat,ai putea sa citesti tu insuti articolul  aici  .

,,...era pentru prima oara cand il vedeam in starea asta.Uitase de tot ce avea de facut astazi.Cu doua telefoane si-a ''curatat'' ziua de evenimente.Si-a tras fotoliul fotoliul langa mine cu o privire care cerea mai mult decat simple detalii.Vroia sa stie tot,cum,cand,de ce.Dar mai ales,stia ca nu ma pot eschiva in fata potopului de intrebari menite sa ma descoase.Nu stiam cum sa incep si cred ca si-a dat seama. - Baiete,te stiam in stare sa te descurci.Ce s-a intamplat cu tine?Cum e posibil ca unul ce exceleaza la teorie sa esueze atat de lamentabil in practica? Nu te recunosc,sa stii. Si avea dreptate.Nici macar eu nu ma recunosteam.Eram in filmul meu,in rolul principal si totusi...nu jucam.Nici nu aveam mare lucru de spus in ''apararea'' mea.N-am gasit sa spun decat: -N-am vazut asta venind.Nici nu ma asteptam de altfel.Stiu...greseala mea,am fost imprudent.Ar fi trebuit sa tin ochii deschisi,sa fiu mai atent.Dar oare chiar poti face asta cand iube...

Sunt intervale de timp in care suntem coplesiti de regrete,cel mai des intamplandu-se asta cand privim in urma,la ce a fost.Si aproape in acelasi timp ne loveste intrebarea: ,,cum ar fi fost daca...?''.Nu exista nimic pe lumea asta care sa impiedice asta.Poate doar o atitudine,un indemn personal de a nu zabovi prea mult asupra acestui lucru.Cu cat pierdem mai mult timp in trecut cu atat mai mult ne ingreunam situatia prezentului ceea ce schimba implicit si viitorul. N-ar trebui sa avem atatea pareri de rau.Chiar daca unele lucruri nu se termina cu bine pentru noi n-ar trebui sa renuntam la a zambi,la a fi increzatori in necunoscut.Ce-am avut noi a fost frumos.Prin simplitate,unicitate,prin lipsa de a inlocui ce stiam cu ce puteam avea sau fi.Nu e vina nimanui ca nu a rezistat timpului ori ca in graba am uitat ce conta cu adevarat.N-ar trebui sa uitam nici o clipa ca in fond suntem doar oameni si ca suntem sortiti greselii.Greseli pe care le vom repeta daca e cazul,greseli de c...

Momentul in care iti pui intrebarea pe cel mai serios ton cu putinta : Cine sunt si ce vreau?.E momentul in care nestiind sa raspunzi la asta cauti orice te va ajuta sa te identifici:o melodie auzita la radio,ori o scena dintr-un film care a trezit visarea in tine involuntar.Apoi iti amintesti ca ce sperai in copilarie nu e ceea ce vezi in prezent si te mahnesti de neputinta de care dai dovada ori lasitatea care te-a impins sa te multumesti cu ce primesti.Te simti tintuit locului ori timpului,paralizat intr-un mediu pe care il simti ostil pentru prima oara...ai vrea sa aprinzi tigara dupa tigara si toata agitatia asta sa se raspandeasca asemenea fumului,ai vrea ca taria din licoarea care o absorbi sa fie indeajuns de puternica sa atrofieze pana la ultimul impuls latent care parca iti urla in fata sa iesi din cutie,sa-ti schimbi locul cu unul din fata.Nu poti dormi cu intrebarea asta sfredelindu-ti creierul asa ca apelezi la vechile siretlicuri deprinse din vremea in care credeai in tot...

Nu e nici o protectie pe pamant.Doar oportunitate.Poate sansa.Ocazii sa renuntam la noi,ocazii sa renuntam la ceilalti in ideea ca ne vor astepta.Fiind convinsi ca timpul se dilata.Fiind convinsi ca exteriorul va fi acelasi.Renuntam la visele pe care le traim cu ochii mintii de atata amar de vreme.Suntem in stare sa schimbam comfortul prezentului cu incertitudinea aflata in maine.Ne amanetam sufletul pentru atat de putin.Ne purtam ca niste smintiti,cu mintea sfredelita de mii de intrebari.Ne lasam prinsi in valtoarea denumita de unii viata si nu facem decat sa inchidem ochii in speranta ca se va termina repede.Si chiar se termina repede.Mai repede decat ne-am astepta,mai repede decat ne-am dori.Suntem ipocriti cu noi insine.Punem frana imaginatiei pentru a ne simti cu adevarat singuri in cele mai friguroase luni ale anului.Ne batem joc de poate ultimul acord reusit al unui pianist care reuseste sa trezeasca in noi sentimente cu adevarat umane.Strivim umanismul din noi si ceilalti cu za...

Mi-am inceput week-end-ul perfect.Soare,cald,strazi pline de oameni lenesi.Mi-am verificat telefonul...si maine va fi la fel.Un inceput de saptamana primavaratic pentru o luna de plina iarna.Nu-mi place frigul.Asa cum nu-mi place sa descopar ca ma insel.Azi am ales sa scriu despre oamenii care se perinda prin vietile noastre,cu sau fara invitatie. Urasc sa creez delimitari,sa pun granite.Si totusi ma trezesc facand asta.Din inertie,fara premeditare.Sunt genul de om care nu pune pret pe prima impresie.In incercarea mea de a ramane obiectiv admit ca prima impresie poate fi una gresita,chiar daca toti sau totul din jur ar trebui sa-mi inspire contrariul.Asa ca prima categorie sunt oamenii buni.Ei sunt cei pe care ma pot baza oricand.Cei care au o viata normala.Cei care nu se dau in laturi atunci cand vine vorba de a ajuta.Ei sunt cei ce pot genera bucurie,in toate felurile ei cunoscuta de oameni. Evident ca lumea nu poate fi compusa doar din oameni buni asa cum padurea nu va duce lipsa ...

    Azi m-am trezit mai devreme ca oricand.Am asteptat cuminte sa-mi sune telefonul pentru a-mi face curaj sa ma dau jos din pat.Doar am stat intins pe spate,cu ochii in tavan,incercand sa ma conving ca anul asta e cel al schimbarilor,ca trebuie sa fac ceva cu mine.Pentru ca nu sunt deloc multumit de ce vad.Sunt dezamagit de mine.Si ma dezamagesc continuu,aproape mereu,in asa fel incat nici nu ma mai sinichisesc sa-mi fac automorala.     Nu pot sa cred ca asa am fost mereu.Cred,sau cel putin imi place sa cred ca inainte eram altfel.De fapt,poate ca eram.Nu stiu,nu-mi amintesc.M-am ratacit intre personaje de roman,atitudini teatrale,gesturi si dialoguri imaginare ce aveau efect de rasunet.M-am instrainat de mine.Si tocmai faptul ca am ajuns la o concluzie de genul asta ma face sa-mi fie teama ca n-am sa ma mai regasesc vreodata.Poate ca ar trebui sa fiu ceva mai optimist.Pot sa fiu.Dar stiu si ca sunt slab,contradictoriu.Spun ce spun desi nu cred.Vreau sa nu vreau.Cr...

Azi sunt mahnit.Nu e pentru ca se intampla sa am cativa nori pe cer.Nu se datoreaza nici macar chestiei despre care scriu .Pentru ca nu se intampla de curand. Uitam sa fim oameni.Uitam sa ne uitam la ceea ce cu adevarat conteaza.E suficient sa fii in pas cu moda in ale tehnologiei,vestimentatiei sau limbajului si pac - esti considerat COOL,interesant,de abordat.Uitam ca traim intr-o lume plina de falsuri,ca ne invartim in cercuri de insi cu mai multe fete decat toanele unei femei in plina menstruatie.Si tocmai asta ma umple de furie:ca cel OK nu e OK.Ca ce e bun nu mai e bun.Ca lumea s-a rasturnat si etalonul de comparatie al celor inca cerebrali e in real pericol de alterare si ne vom trezi vorbind singuri cu noi insine,exilati intr-un mediu unde prostia si ridicolul nu pot ajunge,pentru moment. S-a instalat in noi o superficialitate lesne de inteles.Pentru ca e greu sa lupti contra curentului.E de preferat sa fii asimilat decat sa fii dat drept exemplu de inadaptare.Am uitat timpuri...

    Azi e blank in capul meu.Doar franturi de idei,nimic concret.Zgomotul avionelor care se inalta imi provoaca o stare nu tocmai placuta.Azi probabil ar fi trebuit sa iau o pauza din a scrie.Cel putin asa se recomanda.Cand nu ai ceva de spus/scris e indicat sa nu faci ceva fortat.Am iesit un pic pe balcon sa iau putin aer.N-am mai vazut de mult atatea stele.De fapt,nu-mi aduc aminte cand am privit cerul ultima oara.Tipic uman...lucrurile simple si firesti care se intampla sa fie si cele mai frumoase sunt adesea cele mai neglijate.Oamenii care unora li se par stersi ori lipsiti de culoare sunt de cele mai multe ori inlaturati,dati la o parte,omisi cu toate ca in ei zace un potential incredibil,chiar si pentru ei insisi.Momentele de magie iscate din neant,fara pic de fortare si pline de naturalete ajung sa fie inlocuite de false stari de bine.     Mi-am amintit cat de frumos e sa iubesti.E tare fain sa ai indoieli sau pur si simplu asa sa-ti fie felul de a fi,contrad...

    Nu stiu ori inca nu cunosc pe cineva capabil sa furnizeze un raspuns la intrebarea asta.Cunosc cazuri in care un EL vine dupa ore bune de munca si cand intra pe usa locuintei proprii uita de oboseala si indisponibilitate la vederea sotiei si/sau copilului,fata i se schimba intr-un mod nefiresc pentru unii si i se asterne pe chip o stare de multumire,intregire,extaz.Am vazut reactii feminine la primirea unui simplu SMS de la persoana iubita,tocmai in momentul in care probabil se gandea la ea.Atunci s-a nascut in mintea mea intrebarea de mai sus.     Chiar daca lumea nebuna in care ne invartim azi reduce semnificativ numarul lucrurilor care ne pot aduce cu adevarat fericire,sunt extrem de entuziasmat sa descopar oameni care nu uita ca fericirea maxima provine din mici bucurii.Sunt vrajit de oamenii care descopera bucuria unei voci cunoscute auzite la telefon dupa un interval nedefinit de timp.Imi plac oamenii care vad in fiecare rasarit si apus un mod de a se bucu...

    Imi place tema asta,cu timpul.Am citit sute de postari cred,despre timp,despre perceptia lui,despre ce putem face cu el si ce nu.Si totusi e un subiect inepuizabil parca.Pentru ca putem palavragi despre timp pana la sfarsitul timpului nostru si tot nu vom zgaria suprafata subiectului.Pentru ca e cat se poate de adevarat ca doar in timp vom ajunge sa intelegem cat de importante sunt relatiile cu oamenii.In timp vom realiza ca prietenii adevarati sunt atat de putini incat de cele mai multe ori degetele unei maini sunt de ajuns pentru a-i numara.In timp vom intelege ca vorbele spuse la manie pot face rau mult timp dupa persoanei adresate.Si chiar daca persoana in cauza ne este un prieten adevarat,nu exista nici o garantie cum ca intensitatea prieteniei va mai fi aceeasi.De asta ma gandesc ca poate ar trebui sa apreciem mai mult ceea ce avem acum,sa nu lasam pe mai tarziu ce putem spune sau face azi.Pentru ca unele experiente nu pot fi repetate.Cu timpul poate ca,desi vei f...

Asa mi se intampla mereu: ma asez in fata laptopului,convins ca am o idee destul de buna pentru a fi disecata in cateva randuri si deodata...liniste in capul meu.Cuvintele dispar,poate si pentru ca nu pot scrie daca nu e suficient de liniste,ceea ce e in mare parte imposibil pentru ca stau la strada,ma rog aproape de strada,ori pentru ca ma holbez la monitor incordandu-mi creierii pentru o formulare lipsita de banal,ori pentru ca nu stiu sa incep.De fapt cred ca asta e : nu stiu sa incep asa cum,la fel de bine,nu stiu sa termin.Am o gramada de chestii neterminate,incepute de dragul de a fi incepute si uitate,intentionat sau nu. Citisem de curand o minte sanatoasa care spunea ca nu exista nimeni in afara de tine care sa te ajute cand va fi nevoie.Si inclin sa cred ca e adevarata treaba.Sunt familiriazat cu exprimari de genul : ,,X a fost de mare ajutor cand eram disperat/a'',sau ,,Y m-a ajutat foarte mult cand nu stiam ce sa fac''...si lista e infinita.Dar ganditi-va ...