De ce si cat avem nevoie sa fim fericiti?
Nu stiu ori inca nu cunosc pe cineva capabil sa furnizeze un raspuns la intrebarea asta.Cunosc cazuri in care un EL vine dupa ore bune de munca si cand intra pe usa locuintei proprii uita de oboseala si indisponibilitate la vederea sotiei si/sau copilului,fata i se schimba intr-un mod nefiresc pentru unii si i se asterne pe chip o stare de multumire,intregire,extaz.Am vazut reactii feminine la primirea unui simplu SMS de la persoana iubita,tocmai in momentul in care probabil se gandea la ea.Atunci s-a nascut in mintea mea intrebarea de mai sus.
Chiar daca lumea nebuna in care ne invartim azi reduce semnificativ numarul lucrurilor care ne pot aduce cu adevarat fericire,sunt extrem de entuziasmat sa descopar oameni care nu uita ca fericirea maxima provine din mici bucurii.Sunt vrajit de oamenii care descopera bucuria unei voci cunoscute auzite la telefon dupa un interval nedefinit de timp.Imi plac oamenii care vad in fiecare rasarit si apus un mod de a se bucura de fiecare zi.Ador oamenii care umbla prin ploaie fara umbrela,doar de dragul de a se simti tineri,romantici,plini de viata.
Ma gandesc ca unii dintre noi nu stim sa fim fericiti,ori poate ca ce avem nu ne satisface pe deplin.Pentru unii fericirea e de ordin material,pentru altii fericirea tine de uman.Si mai e si chestia ca nu avem cu ce compara fericirea,pentru a fi pe deplin lamuriti cand suntem cu adevarat fericiti.Pentru ca noi oamenii nu stim sa ne oprim.Suntem un soi de dependenti cand vine vorba de binele nostru,mereu vrem mai mult si mai mult.Unii dintre noi o vom da in bara rau de tot risipind totul in cautare de mai mult in timp ce altii se vor multumi cu putin.
Fericirea pentru unii este un mit,pentru altii o stare.Unii o pot descrie,altii pot doar sa-si inchipuie despre ce e vorba.Chestia e ca fericirea nu inseamna ca totul e ori ca va fi perfect.Fericirea vine abia dupa ce te-ai decis sa vezi dincolo de imperfectiuni.
Chiar daca lumea nebuna in care ne invartim azi reduce semnificativ numarul lucrurilor care ne pot aduce cu adevarat fericire,sunt extrem de entuziasmat sa descopar oameni care nu uita ca fericirea maxima provine din mici bucurii.Sunt vrajit de oamenii care descopera bucuria unei voci cunoscute auzite la telefon dupa un interval nedefinit de timp.Imi plac oamenii care vad in fiecare rasarit si apus un mod de a se bucura de fiecare zi.Ador oamenii care umbla prin ploaie fara umbrela,doar de dragul de a se simti tineri,romantici,plini de viata.
Ma gandesc ca unii dintre noi nu stim sa fim fericiti,ori poate ca ce avem nu ne satisface pe deplin.Pentru unii fericirea e de ordin material,pentru altii fericirea tine de uman.Si mai e si chestia ca nu avem cu ce compara fericirea,pentru a fi pe deplin lamuriti cand suntem cu adevarat fericiti.Pentru ca noi oamenii nu stim sa ne oprim.Suntem un soi de dependenti cand vine vorba de binele nostru,mereu vrem mai mult si mai mult.Unii dintre noi o vom da in bara rau de tot risipind totul in cautare de mai mult in timp ce altii se vor multumi cu putin.
Fericirea pentru unii este un mit,pentru altii o stare.Unii o pot descrie,altii pot doar sa-si inchipuie despre ce e vorba.Chestia e ca fericirea nu inseamna ca totul e ori ca va fi perfect.Fericirea vine abia dupa ce te-ai decis sa vezi dincolo de imperfectiuni.
Sunt placut surprinsa ca te-am descoperit si vreau sa te citesc. :)
RăspundețiȘtergereNico
Iar eu sunt si mai surprins decat tine Nicoleta ex-Vasileniuc,actualmente Soare.O reala placere,multzam fain de comentariu...ma bucur sa te vad p'aci.
ȘtergereFericirea este ceea ce consideram noi insine ca ne face sa ne simtim bine, acelasi lucru pentru unii n-ar insemna nimic pentru altii. Probabil ca multi o vor cauta toata viata, altii vor astepat momentul ideal pentru a o trai. Ceea ce ne tine in viata sunt doar iluziile care ne inseala ca ne-ar face fericiti. Semn cu care s-a nascut fiinta umana, libertatea ar fi o virtute. O cautam mereu, o cautam oriunde, sa o pastram un stim, dar o dorim vesnic.
RăspundețiȘtergereBine zis Mihai,fericirea se simte diferit asa cum noi toti suntem diferiti.Cred ca daca am reusi sa ne pastram fericirea cumva am sfarsi prin a deveni probabil cei mai nefericiti dintre pamanteni.Ideea e nu cum sa ne mentinem ci momentele de pana la accesarea ei.Inca mai cred in definitia veche: fericirea se compune din mici bucurii. Ma inclin Misule,voie buna!
Ștergere