Despre vrute si nevrute

  La lumina   Pe cand realitatea se impletea cu visarea si gandul meu era identic cu al tau, parca nici zarurile nu pareau aruncate a deznadejde. Palmile imi erau deschise a mirare de-aia lunga pana iti intalneau obrajii mereu infierbantati. Iar zilele se prelingeau ca secundele in orele traite in transee de mai toti necunoscutii de ieri, de azi dar mai ales de maine. Prea mare pentru a fi cuprinsa in orice rugaciune dar prea mica pentru a fi ignorata cu tarie, mi te simteam straina in lumina zilei. Fara pofte ori cusur. Fara certitudini ori impresii. Fara cuvinte mari sau reprosuri. Mereu cu lectia invatata  si cu ochii parjoliti de dor te insinuai in cele mai tainice locuri, pe nori si pleoape, in nari si in vene, in suflete, pe buze. Nimicurile cotidiene te striveau sub greutatea banalitatii lor. Te vedeam cum te pierzi printre toate reminescentele tributare rolurilor de pana acum. Pareai mai mult ca niciodata hartuita ori vanata de toate fantomele zilei ce inc...

   Ramas fara aripi si convingeri , ma scurgeam resemnat catre ultimul fragment al existentei mele fragile printre muritorii  de rand.Renuntasem la mine in zile.Fara  prescriptie,fara opunere,fara anestezic.Cu ochii larg inchisi ma extirpasem.Cautam un final lipsit de grandoare,o durere frenetica si continua in oasele mele nepedepsite la momentul oportun.      Lumini si umbre mature m-au compus pana mai ieri...ADN-ul mi-o luase razna si n-am avut nici timp sa impiedic asta.Curatenia de primavara ma prinsese in stare de ebrietate,cu toamna in vene si cu Tine curgandu-mi prin mine.Umblam hai-hui cu sufletul in vine si semet deopotriva pentru ca ridicolul sa-mi devina prenume.Faceam tumbe si risipa.Cautam ploile cele mai dese pentru a ma incalzi,pentru a-mi aminti de ce nu razuisem biletul castigator,de ce nu deschisesem ochii sa te numar si am ales sa ma droghez cu praf de oase.N-am recitit...am doar dictat si plagiat si insusit ritualuri pagane ce ...

     Acum pot scrie despre asta. Ani multi au trecut de atunci iar acum seamana cu un soi de amintire a unui vis. Desi doar vis nu a fost...si ma rog,ce a fost? Ca mai mult parca nici nu a fost. In cafeaua ta neagra se vedeau toate posibilele raspunsuri la toate posibilele si imposibilele intrebari. Asa ca n-am indraznit sa spun mai multe...poate ca momentul oportun a fost altul,poate eu as fi fost cel mai in nemasura sa spun ceva. Duzini de "poate" si tone de "daca". Simteam cum incerc sa bag elefantul in magazinul de portelanuri fara sa produc pagube. Vorbeam nimanui si ma incurajam mintal in timp ce tu iti toceai lingurita in ceasca,asemeni gandurilor de orice fel,nerostite dar rumegate in super slow-motion.      Fortarile astea de reamintire a tipului care obisnuiam sa fiu ma fac sa aduc pe cat posibil cu un senil doct si sociabil,cu un fel de campanie umanitara sfarsita ori incheiata prost,la care toata lumea zambeste chiar si dupa ce ochii viz...

      Nu m-as fi asteptat niciodata ca aceste cuvinte sa fie capabile de alaturare,daramite de enuntie de concept. Dar poate ca intr-adevar,lumea nebuna in care ne invartim,chiar face ca imposibilul sa para un fleac. Vremurile pe care le-am apucat incep sa transforme totul si sa ne transforme in orice. Acum,sigur ca ne putem bate cu pumnul in piept ca nu e deloc asa ori ca nu e cazul nostru s.a.m.d. Dar ce ne spunem in clipa de luciditate pe care o avem noi toti sporadic,atunci cand ne privim in oglinda? Putem fi oare multumiti de noi insine? Putem avea admiratie pentru toate lucrurile de care suntem capabili si pe care le facem de cele mai multe ori asemenea automatismelor? Ori suntem macar constienti de puterea de impact pe care de cele mai multe ori ajungem sa o neglijam pana cand,in cele din urma,ajungem sa o ignoram complet? Suntem ori mai suntem atenti la ce se intampla in jurul nostru si cum tot ce facem si spunem are un impact major asupra tuturor dar mai ales ...

     Sigur ca am o groaza de defecte.Nu doresc sa spun altceva ori sa caut scuze pentru asta ci vreau sa spun ca sunt pe deplin convins ca numarul personal de calitati (daca poate exista cu adevarat asa ceva) este cu desavarsire coplesit de cel al defectelor.Am avut o perioada in care credeam ca tocmai aceste defecte,fie existente din cauze naturale ori dobandite pe parcursul acumularii de experiente de orice gen si pe orice plan,ne confera acea particularitate in plus unuia fata de celalalt.La o adica,am fi putut fi catalogati si,de ce nu,chiar indexati ca intr-un banal tabel de EXCEL,prin prisma si in functie de numarul lor.Pentru ca varietatea inseamna magie.Pentru ca cu cat mai multe si mai colorate...cu atat mai bine.Dar nu despre calitatile mele voiam sa scriu,lucru destul de vizibil cred.De cand ma stiu am fost incet.Adica am fost si sunt in continuare destul de intuitiv in cam orice gen de situatie citita,vazuta sau traita.Dar cand vine vorba de actiune din part...

                     unui Alin iubitor de Patricii     Printre atatea litere si cazuri,exemple si idei,situatii si coincidente...cel mai frumos mi te-ai conturat tu.Cu sau fara discernamant mi te-am creionat dupa pofta inimii mele.Mi te-am modelat putin si nu pentru ca nu as fi stiut ce fac...din contra.Doar la vederea ta am realizat cate modelari am incercat.Cate femei am incercat sa schimb,sa le fac sa-ti semene.Cat timp am pierdut!Cat de mult trebuie sa ma fi urat toate cele pe care am incercat sa le fac sa aduca pe cat posibil cu un soi de cadou de Craciun pe doua picioare,mica,blondina si dornica sa se indragosteasca.Abia acum am realizat cat egoism si cata superficialitate ma puteau caracteriza.Abia acum vad cati kilometri am pus intre noi,cat dor am agonisit de parca asta ar fi tot ce conteaza cu adevarat.Sunt usor confuz si ma simt in acelasi timp atat de obosit incat uneori am senzatia ca as putea dormi 1000...

    I. Intrebari ce nu necesita raspuns (neaparat) 1.Cand ai fost lucid ultima oara? 2.Care a fost ultimul lucru pe care l-ai facut fara sa fii constrans de nimeni si nimic? 3.Cand ai varsat ultima oara o lacrima pentru ca n-ai stiut sa spui ce sau unde te durea? 4.Cand ai simtit ultima oara ca traiesti?     II.Bla-bla-bla...neraspunsuri. Daca nu ti-ai pus niciodata vreuna din intrebarile de mai sus atunci textul asta nu este pentru tine. Sunt convins ca esti minunat,chiar perfect...un lucru bine facut,de la inceput si,sper, pana la sfarsit. Insa acest text este pentru mine si pentru cei ce intrebarile de sine nu inseamna accidente. Acest text nu este nici un fel de raspuns ci mai degraba o certificare (daca era cazul) a faptului ca nu sunt singuri,ei - cei ce par nesiguri in ochii lumii. Sper ca tu,cel ce poate citesti asta,ma vei intelege. Pentru ca ma bucur enorm sa te intalnesc. Vreau doar sa-ti spun ca nu esti singurul care isi pune milioane de intreb...

   Ma crezi ca am obosit cautandu-te? Dar nu ma plang pentru ca voi reusi. E drept ca nu este deloc usor sa te gasesc. Aproape ca-mi vine sa te urasc pentru asta,ca-mi stai ascunsa inimii. Probabil ca si tu ma cauti,aproape in acelasi timp. Ori,astepti cuminte sa-mi fac aparitia. Nu pot sti. Ideal...suntem 2 orbi intr-o lume ce se vrea transparenta. Nu suntem atat de simpli pana la urma...cel putin,nu atat pe cat vrem sa parem. Poate am fost la distanta de o secunda unul fata de celalalt. Poate ca ai trecut pe langa mine cu prietenele,razand cu gura pana la urechi exact in momentul in care ma legam la sireturi. Nu vom sti niciodata. Dar oare asta sa ne fie norocul? Asta sa fie tot? Cat vei mai putea astepta? In ce colt de lume stai ascunsa vesnicilor parteneri avizi de compromisuri? Eu stiu ca ma astepti asa ca nu te pot ura. Pentru ca te iubesc dinainte de a te cunoaste. Pentru ca sunt convins sa tu nu ma vei completa ci ma vei accepta complet,asa cum sunt. Dupa cum vezi,em...

   Eram inca in pat,cu capul inspre geam in timp ce picioarele imi pareau o extensie a usii ce nu o deschisesem inca.Simteam cum scurgerea timpului ma transforma intr-un nimic lipsit de viata,anost,incomod.Ma simteam greu,ca o lespede,ca cei ce isi termina zilele pe pamant si totusi nu se dau plecati deloc.    Am realizat ca nu mai vreau nimic de la tine.Cred ca am spus tot ce trebuia sa spun iar acum sunt gol complet.Nici original nu mai pot fi.Stiu ca am aruncat cuvinte de rasunet,ca ti-am influentat actiunile iar acum s-a cascat intre noi un hau infricosator.Mi-am atins scopul...te-am infrant.Iti pot scrie numele acum pe listele mele.Stiu,sunt un nenorocit,un ipocrit,un anume fel de om...sunt cel ce nu as fi vrut sa fiu nicicand.Nu stiu daca pot spune ca am devenit asa impotriva vointei mele.Gandesc ca poate nimic nu este iesit din comun,ca minciunile mele nu pot fi mai grotesti decat lumea pe care ti-ai creat-o..Nu-mi permit luxul de a ma opri locului pentru o...

   Nici nu stiu ce ar trebui sa fac in continuare.Bine...multe variante nici nu mai am. Am citit undeva,pe un blog pare-mi-se,ca isi face efectul in 20-30 de minte. Si ca nu e dureros. Ironic...dupa o viata de trairi dureroase aleg un sfarsit lipsit de ce credeam ca este obligatoriu. Macar acum,aici unde sunt,este mai multa liniste decat mi-as fi putut dori vreodata. Am si o mica livada...mai mare mi-ar fi fost satisfactia daca eu as fi fost cel care ar fi plantat toti acesti pomisori pe care nu-i voi vedea dand rod. Nu-i voi vedea haituiti de mii de albine,nu ma voi bucura de umbra lor in toridul august. Ma simt atat de obosit,ma doare ceva si nu mai stiu ce. Am obosit odata cu mine si pe toti cei din jur. Am alocat zile intregi drumurilor la tot felul de doctori,vraci si descantatori ce n-au izbutit sa-mi gaseasca leac. Am devenit mai apoi client fidel al psihologilor ce-au dat gres incercand sa schimbe ceva in/la mine. Ma amuzam teribil vazandu-le stradania de a-mi pastel...

...te simti bine in pielea ta? Iti pui enspe mii de intrebari despre ce ai fi putut face altfel in ziua ce tocmai s-a incheiat? Crezi cu adevarat ca vei fi ferita de remuscari? Crezi ca rangul de simplu muritor serveste ca scuza actiunilor tale? Intinsa in pat,cu privirea in tavanul pe care se joaca luminile masinilor inghitite de asfaltul nepasator...te simti cuprinsa de nerabdarea unei zile noi? Cand luminile se sting tu continui sa luminezi? ...iti simti inima inclestata la gandul ca m-ai lasat prada intunericului? Simti greutatea regretului? Cunosti cum este sa iti fie strivita fiecare iluzie,fiecare vis,fiecare amintire? Stii cum este sa iti fie cald si frig,sa fii in Rai si Iad,sa fii bine si rau? In acelasi timp... Iar pentru toate astea sa fie de ajuns o singura privire? Un singur zambet? Un singur sarut? Cand luminile se sting tu continui sa iubesti? ...te gandesti ca ma sting si eu odata cu ele,si doar de dor? Te gandesti ca putin este de ajuns? Gasesti ca dorul este o ...

Prietene,suntem doar oameni. Si oricat am incerca sa parem cei mai cei,in orice domeniu,vom da gres. Pentru ca greseala este in ADN-ul nostru,pentru ca greseala ne defineste cel mai bine. Greseala este reminder-ul umanitatii noastre. Cati dintre noi nu am pornit pe un drum si ne-am trezit orbecaind pe un altul? Cati dintre noi nu avem prieteni,rude,colegi care sustineau sus si tare un lucru sau o teorie pentru ca mai apoi sa-i descoperim exprimandu-si convingerea in cu totul si cu totul altceva? Unii,cei mai multi,denumesc asta simplu : ipocrizie. Eu ii spun lasitate. Din simplul motiv ca este infinit mai usor sa te lasi luat de val decat sa incerci sa inoti impotriva lui. Pentru ca e mai usor sa te uiti la morile de vant in loc sa te lupti cu ele. Pentru ca este mai usor sa accepti ce nu poti schimba decat sa incerci sa schimbi ce nu poti accepta. Pentru ca este mai usor sa revii la ce stii decat sa explorezi necunoscutul si toate sansele lui. Asta se datoreaza,in mare parte si mai ...

 Aseara te-am visat. Din nou. Si nu pentru ca as fi vrut pentru ca daca asa ar fi stat lucrurile as fi preferat sa nu ma trezesc deloc. As fi preferat sa raman in visul meu. Un visator. Un fraier pentru unii,un idealist pentru altii. Cu totii au dreptate,evident.    In visul meu nu erai deloc schimbata. Aveam pauza la pranz iar toate orele libere mi le petreceam la un anticariat tinut deschis cu inversunare de un oarecare domn Rusu. Ajunsesem,intr-un timp relativ scurt,sa iubesc locul acesta. Nu pentru preturile cerute pe volume pentru ca aici nimic nu era de vanzare. Nu pentru atentia oferita de proprietar fiindca domnul Rusu era mereu in spatele biroului,cu ochelarii aceia micuti pe nas si vesnica tigara aprinsa si abandonata in scrumiera imaculata,mereu citind alta si alta carte. Indrageam locul pentru povestea lui. Anticariatul tinea 2922 de carti. Era numarul de zile pe care le traise Mihaela,sotia domnului Rusu,alaturi de el pana sa se stinga. 10 ani,2922 de zile...

...hranisem,aproape in nestiinta sau poate si un pic de napasare,4 iubiri si o vara in care as fi putut la fel de bine sa le traiesc pe toate. Pentru ca vara creierul ni se lichefiaza. Pentru ca 3 luni pe an suntem indubitabil sterpi. Fara crancneli ostentative si reflectii ce au multiplu de 2. Unu...doi...am fost!    Atacurile de panica ce preced cele doua secunde sunt ridicol de infime,nezgomotoase,incapabile de ravagii interioare. Pariul este ca doar un simplu sarut ne va catapulta spre locul unde totul este la vedere,unde lizibilitatea sentimentelor este creatoare de punti in absenta cuvintelor ce s-ar putea dovedi de prisos. Locul unde caldura ochilor negri,caprui,albastri,verzi nu se masoara in grade Celsius,nici Fahrenheit,ci in eternitati. Ori eu,in acest hatis de iubiri neterminate si impresii premature,in acest labirint de accepturi sinistre si resuscitari estivale mediocre in care m-am trezit aruncat de toti ochii pe care nu i-am privit suficient de mult,nu pentru ...

   ...Si daca lumea s-ar sfarsi azi? Ultima zi as privi-o altfel? As renunta la ce ma defineste? In final...ce ma defineste? Ce ma diferentiaza de restul lumii de care apartin fara vointa? Ce ma face unic atunci cand zilele isi pierd importanta,cand numaratoarea lor devine inutila? Ar trebui sa ma ingrijoreze faptul ca sunt napadit de astfel de intrebari? De fapt,oare nu faptul ca-mi pun intrebari,fie ele si retorice,imi atesta conditia umana? Daca as renunta sa ma interoghez as afla liniste si alinare? Si daca as gasi,cum as realiza ca este ceea ce caut? Oare daca nu as simti nevoia sa ma rod intrebandu-ma as fi fericit? Daca m-as afunda intr-o mediocritate notorie as scapa de setul asta nesfarsit de intrebari ce parca se dezvolta si se schimba de fiecare data cand parca aflu raspuns? Ceilalti sunt la fel? Se intreaba cineva ce va fi dupa ce noi nu vom mai fi? Oare cei de dinaintea noastra si-au pus astfel de intrebari? Daca as impartasi ce cred ca stiu ori simt as fi privit ...

Iubirea...notiunea cea mai lipsita de pragmatism si/sau logica.Tema cea mai dezbatuta de dupa credinta,subiectul cel mai pe placul tuturor celor care simt nevoia sa devina visatori.Pentru ca iubirea are astfel de efecte...pe unii ii transforma in filosofi,altii deviaza lasand impresia ca sunt in permanenta cu capul in nori.Cert este ca nu incape loc de pragmatism si rationament...tot ce stim nu mai capata sens in ordinea lucrurilor pe care le stiam.Iubirea ne face neglijenti cu noi insine in primul rand pentru ca punem binele celui de langa noi pe primul loc.Neglijenti pentru ca toate receptoarele noastre de informatii de tot felul sunt indreptate doar catre persoana care in ochii nostri este tot ce conteaza.Iubirea inseamna deranj.O harmalaie launtrica,milioane de neuroni zdrobiti in urma victoriei inimei asupra creierului,priviri asemanatoare conducatorilor din Troia dupa ce au facut cunostinta cu calul ce le-a adus infrangerea.Este curios cum oameni de fier si caractere de granit se...

   Mi-a luat ceva vreme sa admit si sa constientizez deopotriva ca dezamagirea este un efect bazat pe principiul actiune-reactiune,un rezultat si nu o stare.Acum stiu ca nimic nu se petrece ori se intampla asa,pur si simplu.Interesant mi se pare ca noi,oamenii,suntem spectaculosi in incercarea noastra furibunda de a gasi intr-un timp cat mai scurt cu putinta un tap ispasitor,pe cineva responsabil de dezamagirea provocata intr-un final de noi insine,fie ca avem taria sau nu de a recunoaste.Sa prindem vinovatul,sa-i dam la gioale,sa-l legam fedeles si sa-l batem pana la sange,sa ne varsam toata furia acumulata din orice fleac care ne deranjeaza,din orice fel de frustrare.Suntem ipocriti,cu noi si nu numai.Insa nu este nimic rusinos in asta.La urma urmei,nimeni nu este perfect si e perfect ca nu este asa.Am fi ajuns sa uram o lume plina de alti noi.    Tu chiar crezi ca ce ai primit este acelasi lucru cu ceea ce ti-ai dorit? Tu oare nu vezi ca pentru a uita de durerea ...

    Un radio vechi din care razbat pana la mine cumva niste acorduri familiare,note care aduc foarte mult cu La vie en rose fredonata enervant de calm de Edith Piaff.Oare ea o canta? Nu sunt sigur...e ceva in franceza oricum iar melodia nu mi-e straina deloc.Brusc,ma trezesc vorbind aceasta limba cu clientii cafenelei unde lucrez sambata dupa ce termin in piata.Eu le duc comanda,ei imi adreseaza un firesc ''thank you'',lucru acceptabil unor turisti care habar nu au ca sunt un francez de fapt cu origini cat se poate de carpato-danubiano-pontice.Franceza pe care o stiu mi-o revars intr-un ''avec plaisir'' de efect,mai ales ca sunt si rarait.Defect de fabricatie.Am avut chiar si o prietena/gagica/iubita (Alina cred ca se intitula) care de altfel si-a ingaduit sa-mi fie ce era doar pentru a ma putea auzi in voie silabisind ''Rica nu stia sa zica/Rau,ratusca,ramurica''.Eu stiam...dar nu-mi iesea.     Ma intorc la franceza si ma gasesc rusinat...

  Il stiu cam de o viata.Nu am fost de acord intotdeauna insa am tinut legatura destul de stransa,cat sa nu ne ratacim prea mult.Nu-i voi spune numele pentru ca si-l uraste de fata cu toata lumea dar se umfla in pene cand cineva crede ca este deosebit.Isi invinuieste mama,pe un ton umoristic,de lipsa de inventivitate si imaginatie in momentul alegerii numelui.     - Te cunosc si am idee,in linii mari,cam cine esti si ce poti.Dar pentru ceilalti,spune-mi despre omul care esti si ce te tine in viata.     - Ca si tine,sunt nascut in 86 si sunt mascul.As vrea sa cred ca sunt si alfa pe deasupra insa este exact ca-n reclama, ''doar pentru cunoscatori''.Sunt vesnic tanar,cel putin inauntru,pentru ca fizicul incepe sa ma dea de gol. ( rade ) Cel putin,asa mi-am propus :daca nu cu trupul,macar cu duhul.Desi la partea cu fizicul ceva vointa extra nu ar strica.Stii,toate vointele sa apeleze la mine?! ( iarasi rade ). Nu,evident glumesc acum.Imi ador exteriorul,p...

 Eram mic dar asta nu ma impiedica sa vreau lucruri de oameni mari.Aveam de gand la un moment dat ca atunci cand as fi devenit adult sa fiu pensionar.Nu exista nimic mai extraordinar pentru mine decat sa vad postarita cum vine la mamaie sa-i aduca bani desi ea era tot timpul acasa.Mai apoi am aflat cum stau lucrurile - nu va inchipuiti ce soc am avut!Visul mi se naruise...pentru ca visul meu de atunci nu avea nimic de-a face cu rabdarea si asteptarea.Eram mic.     M-am marit iar cititul cartilor de orice fel mi-a deschis ochii cum nu as fi crezut vreodata ca se poate intampla.Nu cred ca sintagma care circula vehement in zilele noastre (Cititul te face sexi) are vreun sambure de adevar...ideea este ca,indiferent daca vrei sau nu,te indeamna la visare.Adoram sa pierd minute bune punandu-ma in locul oricarui personaj care mi se parea fascinant si sa fac lucrurile in ritmul meu,pe legea mea,dupa bunul meu plac.Cred ca era prin preajma liceului cand ajunsesem sa iubesc ide...