Despre vrute si nevrute

   Nici nu stiu ce ar trebui sa fac in continuare.Bine...multe variante nici nu mai am. Am citit undeva,pe un blog pare-mi-se,ca isi face efectul in 20-30 de minte. Si ca nu e dureros. Ironic...dupa o viata de trairi dureroase aleg un sfarsit lipsit de ce credeam ca este obligatoriu. Macar acum,aici unde sunt,este mai multa liniste decat mi-as fi putut dori vreodata. Am si o mica livada...mai mare mi-ar fi fost satisfactia daca eu as fi fost cel care ar fi plantat toti acesti pomisori pe care nu-i voi vedea dand rod. Nu-i voi vedea haituiti de mii de albine,nu ma voi bucura de umbra lor in toridul august. Ma simt atat de obosit,ma doare ceva si nu mai stiu ce. Am obosit odata cu mine si pe toti cei din jur. Am alocat zile intregi drumurilor la tot felul de doctori,vraci si descantatori ce n-au izbutit sa-mi gaseasca leac. Am devenit mai apoi client fidel al psihologilor ce-au dat gres incercand sa schimbe ceva in/la mine. Ma amuzam teribil vazandu-le stradania de a-mi pastel...

...te simti bine in pielea ta? Iti pui enspe mii de intrebari despre ce ai fi putut face altfel in ziua ce tocmai s-a incheiat? Crezi cu adevarat ca vei fi ferita de remuscari? Crezi ca rangul de simplu muritor serveste ca scuza actiunilor tale? Intinsa in pat,cu privirea in tavanul pe care se joaca luminile masinilor inghitite de asfaltul nepasator...te simti cuprinsa de nerabdarea unei zile noi? Cand luminile se sting tu continui sa luminezi? ...iti simti inima inclestata la gandul ca m-ai lasat prada intunericului? Simti greutatea regretului? Cunosti cum este sa iti fie strivita fiecare iluzie,fiecare vis,fiecare amintire? Stii cum este sa iti fie cald si frig,sa fii in Rai si Iad,sa fii bine si rau? In acelasi timp... Iar pentru toate astea sa fie de ajuns o singura privire? Un singur zambet? Un singur sarut? Cand luminile se sting tu continui sa iubesti? ...te gandesti ca ma sting si eu odata cu ele,si doar de dor? Te gandesti ca putin este de ajuns? Gasesti ca dorul este o ...

Prietene,suntem doar oameni. Si oricat am incerca sa parem cei mai cei,in orice domeniu,vom da gres. Pentru ca greseala este in ADN-ul nostru,pentru ca greseala ne defineste cel mai bine. Greseala este reminder-ul umanitatii noastre. Cati dintre noi nu am pornit pe un drum si ne-am trezit orbecaind pe un altul? Cati dintre noi nu avem prieteni,rude,colegi care sustineau sus si tare un lucru sau o teorie pentru ca mai apoi sa-i descoperim exprimandu-si convingerea in cu totul si cu totul altceva? Unii,cei mai multi,denumesc asta simplu : ipocrizie. Eu ii spun lasitate. Din simplul motiv ca este infinit mai usor sa te lasi luat de val decat sa incerci sa inoti impotriva lui. Pentru ca e mai usor sa te uiti la morile de vant in loc sa te lupti cu ele. Pentru ca este mai usor sa accepti ce nu poti schimba decat sa incerci sa schimbi ce nu poti accepta. Pentru ca este mai usor sa revii la ce stii decat sa explorezi necunoscutul si toate sansele lui. Asta se datoreaza,in mare parte si mai ...

 Aseara te-am visat. Din nou. Si nu pentru ca as fi vrut pentru ca daca asa ar fi stat lucrurile as fi preferat sa nu ma trezesc deloc. As fi preferat sa raman in visul meu. Un visator. Un fraier pentru unii,un idealist pentru altii. Cu totii au dreptate,evident.    In visul meu nu erai deloc schimbata. Aveam pauza la pranz iar toate orele libere mi le petreceam la un anticariat tinut deschis cu inversunare de un oarecare domn Rusu. Ajunsesem,intr-un timp relativ scurt,sa iubesc locul acesta. Nu pentru preturile cerute pe volume pentru ca aici nimic nu era de vanzare. Nu pentru atentia oferita de proprietar fiindca domnul Rusu era mereu in spatele biroului,cu ochelarii aceia micuti pe nas si vesnica tigara aprinsa si abandonata in scrumiera imaculata,mereu citind alta si alta carte. Indrageam locul pentru povestea lui. Anticariatul tinea 2922 de carti. Era numarul de zile pe care le traise Mihaela,sotia domnului Rusu,alaturi de el pana sa se stinga. 10 ani,2922 de zile...

...hranisem,aproape in nestiinta sau poate si un pic de napasare,4 iubiri si o vara in care as fi putut la fel de bine sa le traiesc pe toate. Pentru ca vara creierul ni se lichefiaza. Pentru ca 3 luni pe an suntem indubitabil sterpi. Fara crancneli ostentative si reflectii ce au multiplu de 2. Unu...doi...am fost!    Atacurile de panica ce preced cele doua secunde sunt ridicol de infime,nezgomotoase,incapabile de ravagii interioare. Pariul este ca doar un simplu sarut ne va catapulta spre locul unde totul este la vedere,unde lizibilitatea sentimentelor este creatoare de punti in absenta cuvintelor ce s-ar putea dovedi de prisos. Locul unde caldura ochilor negri,caprui,albastri,verzi nu se masoara in grade Celsius,nici Fahrenheit,ci in eternitati. Ori eu,in acest hatis de iubiri neterminate si impresii premature,in acest labirint de accepturi sinistre si resuscitari estivale mediocre in care m-am trezit aruncat de toti ochii pe care nu i-am privit suficient de mult,nu pentru ...

   ...Si daca lumea s-ar sfarsi azi? Ultima zi as privi-o altfel? As renunta la ce ma defineste? In final...ce ma defineste? Ce ma diferentiaza de restul lumii de care apartin fara vointa? Ce ma face unic atunci cand zilele isi pierd importanta,cand numaratoarea lor devine inutila? Ar trebui sa ma ingrijoreze faptul ca sunt napadit de astfel de intrebari? De fapt,oare nu faptul ca-mi pun intrebari,fie ele si retorice,imi atesta conditia umana? Daca as renunta sa ma interoghez as afla liniste si alinare? Si daca as gasi,cum as realiza ca este ceea ce caut? Oare daca nu as simti nevoia sa ma rod intrebandu-ma as fi fericit? Daca m-as afunda intr-o mediocritate notorie as scapa de setul asta nesfarsit de intrebari ce parca se dezvolta si se schimba de fiecare data cand parca aflu raspuns? Ceilalti sunt la fel? Se intreaba cineva ce va fi dupa ce noi nu vom mai fi? Oare cei de dinaintea noastra si-au pus astfel de intrebari? Daca as impartasi ce cred ca stiu ori simt as fi privit ...

Iubirea...notiunea cea mai lipsita de pragmatism si/sau logica.Tema cea mai dezbatuta de dupa credinta,subiectul cel mai pe placul tuturor celor care simt nevoia sa devina visatori.Pentru ca iubirea are astfel de efecte...pe unii ii transforma in filosofi,altii deviaza lasand impresia ca sunt in permanenta cu capul in nori.Cert este ca nu incape loc de pragmatism si rationament...tot ce stim nu mai capata sens in ordinea lucrurilor pe care le stiam.Iubirea ne face neglijenti cu noi insine in primul rand pentru ca punem binele celui de langa noi pe primul loc.Neglijenti pentru ca toate receptoarele noastre de informatii de tot felul sunt indreptate doar catre persoana care in ochii nostri este tot ce conteaza.Iubirea inseamna deranj.O harmalaie launtrica,milioane de neuroni zdrobiti in urma victoriei inimei asupra creierului,priviri asemanatoare conducatorilor din Troia dupa ce au facut cunostinta cu calul ce le-a adus infrangerea.Este curios cum oameni de fier si caractere de granit se...

   Mi-a luat ceva vreme sa admit si sa constientizez deopotriva ca dezamagirea este un efect bazat pe principiul actiune-reactiune,un rezultat si nu o stare.Acum stiu ca nimic nu se petrece ori se intampla asa,pur si simplu.Interesant mi se pare ca noi,oamenii,suntem spectaculosi in incercarea noastra furibunda de a gasi intr-un timp cat mai scurt cu putinta un tap ispasitor,pe cineva responsabil de dezamagirea provocata intr-un final de noi insine,fie ca avem taria sau nu de a recunoaste.Sa prindem vinovatul,sa-i dam la gioale,sa-l legam fedeles si sa-l batem pana la sange,sa ne varsam toata furia acumulata din orice fleac care ne deranjeaza,din orice fel de frustrare.Suntem ipocriti,cu noi si nu numai.Insa nu este nimic rusinos in asta.La urma urmei,nimeni nu este perfect si e perfect ca nu este asa.Am fi ajuns sa uram o lume plina de alti noi.    Tu chiar crezi ca ce ai primit este acelasi lucru cu ceea ce ti-ai dorit? Tu oare nu vezi ca pentru a uita de durerea ...

    Un radio vechi din care razbat pana la mine cumva niste acorduri familiare,note care aduc foarte mult cu La vie en rose fredonata enervant de calm de Edith Piaff.Oare ea o canta? Nu sunt sigur...e ceva in franceza oricum iar melodia nu mi-e straina deloc.Brusc,ma trezesc vorbind aceasta limba cu clientii cafenelei unde lucrez sambata dupa ce termin in piata.Eu le duc comanda,ei imi adreseaza un firesc ''thank you'',lucru acceptabil unor turisti care habar nu au ca sunt un francez de fapt cu origini cat se poate de carpato-danubiano-pontice.Franceza pe care o stiu mi-o revars intr-un ''avec plaisir'' de efect,mai ales ca sunt si rarait.Defect de fabricatie.Am avut chiar si o prietena/gagica/iubita (Alina cred ca se intitula) care de altfel si-a ingaduit sa-mi fie ce era doar pentru a ma putea auzi in voie silabisind ''Rica nu stia sa zica/Rau,ratusca,ramurica''.Eu stiam...dar nu-mi iesea.     Ma intorc la franceza si ma gasesc rusinat...

  Il stiu cam de o viata.Nu am fost de acord intotdeauna insa am tinut legatura destul de stransa,cat sa nu ne ratacim prea mult.Nu-i voi spune numele pentru ca si-l uraste de fata cu toata lumea dar se umfla in pene cand cineva crede ca este deosebit.Isi invinuieste mama,pe un ton umoristic,de lipsa de inventivitate si imaginatie in momentul alegerii numelui.     - Te cunosc si am idee,in linii mari,cam cine esti si ce poti.Dar pentru ceilalti,spune-mi despre omul care esti si ce te tine in viata.     - Ca si tine,sunt nascut in 86 si sunt mascul.As vrea sa cred ca sunt si alfa pe deasupra insa este exact ca-n reclama, ''doar pentru cunoscatori''.Sunt vesnic tanar,cel putin inauntru,pentru ca fizicul incepe sa ma dea de gol. ( rade ) Cel putin,asa mi-am propus :daca nu cu trupul,macar cu duhul.Desi la partea cu fizicul ceva vointa extra nu ar strica.Stii,toate vointele sa apeleze la mine?! ( iarasi rade ). Nu,evident glumesc acum.Imi ador exteriorul,p...

 Eram mic dar asta nu ma impiedica sa vreau lucruri de oameni mari.Aveam de gand la un moment dat ca atunci cand as fi devenit adult sa fiu pensionar.Nu exista nimic mai extraordinar pentru mine decat sa vad postarita cum vine la mamaie sa-i aduca bani desi ea era tot timpul acasa.Mai apoi am aflat cum stau lucrurile - nu va inchipuiti ce soc am avut!Visul mi se naruise...pentru ca visul meu de atunci nu avea nimic de-a face cu rabdarea si asteptarea.Eram mic.     M-am marit iar cititul cartilor de orice fel mi-a deschis ochii cum nu as fi crezut vreodata ca se poate intampla.Nu cred ca sintagma care circula vehement in zilele noastre (Cititul te face sexi) are vreun sambure de adevar...ideea este ca,indiferent daca vrei sau nu,te indeamna la visare.Adoram sa pierd minute bune punandu-ma in locul oricarui personaj care mi se parea fascinant si sa fac lucrurile in ritmul meu,pe legea mea,dupa bunul meu plac.Cred ca era prin preajma liceului cand ajunsesem sa iubesc ide...

    Nu o puteam vedea,era de inteles ca se va intampla asta in curand insa trebuia sa astept.Dar o simteam,tot ce simtea ori ce o framanta,gandurile ce ii influentau temperamentul...aveam habar despre toate.Si cred ca uneori ma linistea toata chestia...cel mai probabil legatura asta dintre noi era mai expresiva decat o privire in ochii ei.Cu toate ca uneori parca era nedumerita ca face lucrul cel mai corect,cu toate curiozitatile puse pe seama varstei ori a lipsei de experienta eu eram extaziat de faptul ca era deja o eroina pentru mine.Spre sfarsit,cand simteam cumva ca trebuie sa o eliberez dupa atatea zeci de saptamani,un val de nelinisti si intrebari pana atunci noi pentru mine si fiinta ce aveam sa devin,m-au acaparat.Aveam aproape toate informatiile despre ea...iar genul de intrebari nascute parca din neant ce nu-mi dadeau pace,nu aveau nimic de-a face cu ea.Practicismul mamei mele fusese dat peste cap pe ultima suta de metri de umanismul tatalui meu.Aveam ceva si despre...

    William Shakespeare,intr-o era in care cuvintele tineau loc de emoticoane,scria : ''Iubirea este un fum facut din arborii suspinelor.Purificata,e un foc in ochii celor ce se iubesc.Tulburata,este o mare hranita cu lacrimile celor ce se indragesc.Si inca ce mai e?E nebunia cea mai inteleapta,fierea ce inabusa,dulceata ce ne mantuie''.       Sigur ca astazi toate aceste cuvinte au o alta insemnatate,sigur ca astazi se incearca simplificarea pe cat posibila a tuturor lucrurilor pentru ca noua nu ne plac complicatiile cand lucrurile pot fi simple si adoram sa ne complicam atunci cand simplitatea ajunge banal generala.Pentru ca ne plictisim relativ repede,pentru ca am invatat sa renuntam usor,aproape la fel de usor pe cat ne facem vise,iluzii si sperante,pentru ca ajungem sa iubim sa ne compromitem pe noi insine.Ce daca ni se face pielea de gaina ori ne infioram sau ne identificam cu orice piesa de la radio care ne trimite cu gandul la acea persoana?Nu ne permi...

    ...Am impins usa cu piciorul.De regula,nu procedez asa...cel mai probabil nu as fi facut asta nici acum insa nu-mi placea locul in care ajunsesem.Daca pe afara parea cel putin galben-trist,nici inauntru nu era chiar veselie.Tavanul aplecat enorm,gata-gata sa ma striveasca,un bec slab tintuit pe peretele fara vopsea si doua vitrine ticsite cu borcane datate dupa ani...toate astea imi sugerau ca n-am ce cauta aici,ca ar trebui sa fug cumva,sa ma desprind de mine insumi daca e cazul si sa alerg cel putin departe.Dar nici sa fi vrut si nu as fi reusit.Ma simteam atat de istovit si sleit de puteri ca dupa un maraton de interogatii interne,ca dupa tentativa proprie de a reduce totul la o singura fraza usor de memorat.        Acum este prima data cand te blestem.Si tot pentru prima data ma trezesc avand dorinte.Tare mi-as fi dorit sa nu avem o iubire de consum care sa ne arda inca de la inceput pentru ca mai apoi sa ne descoperim ca pe niste umbre a celor ce ...

   Nici nu mi-am permis sa-mi imaginez ce va fi pe mai departe.Atunci,ce era ori ce aveam atunci...era tot ce conta.Prezentul.O icoana pe tocuri si atat.Am iubit-o.Nu pentru ca ar fi fost cea mai frumoasa femeie.Nu pentru ca ar fi fost cea care imi solicita mintea la maximum.Nu pentru alunita de pe spate.Nu.Am iubit-o pentru ca asa am crezut ca este corect si bine.Pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine.Fara sa stiu prea multe sau fara sa-mi pese daca si cum se va termina.In iuresul si amalgamul de stari de zi cu zi prin care ma trec,ea cumva reusea sa ma calmeze.Si o admiram pentru asta.    Se facea ca era toamna cand am redescoperit-o.Pentru ca o cunosteam de ceva vreme.Doar ca nu mai semana deloc cu fetita aceea care se bosumfla la fiecare 5 minute cand nu primea orice dorea.Acum era o femeie puternica,cu vise si idealuri marete,capabila sa spuna NU atunci cand era cazul.Si o admiram pentru asta.Daca eu nu as fi fost eu,probabil as fi simtit un pic de invidie pen...

   ...cel despre care s-ar fi spus ca,indiferent de timp si stare,nu as fi renuntat pentru nimic in lume?Cu tot cu arogantele mele ori certitudini de copil infatuat crescut rapid.Cu toate ca nu cred ca cer prea mult si ma grabesc in dezacord sa ofer nu mult ci mai degraba tot ce posed,imi spun ca nu e suficient.Pur si simplu nu este de ajuns nici pentru mine si cu siguranta nici pentru tine.Pentru ca sunt complicat si pesimist si nesigur si uituc si incredibil de naiv.Degeaba imi ridic ziduri monstruoase in juru-mi trainice,asemanatoare Zidului Chinezesc.Ma sabotez...mi le daram pe timpul noptii si las pe orisicine inauntru,costient de altfel ca nu e mare lucru de vazut.Constient ca zilele ce le traim confera tuturor lucrurilor vechi pe care le stiam o alta semnificatie.Un sens nou,pe care ma grabesc sa il accept in speranta ca asa ma voi fi scutit de durerea de cap pricinuita de nenorocul,ghinionul sau nesansa mea in incercarea de a intelege.Cu siguranta nu te-ar multumi fapt...

  ...Dar ceilalti?Oare au si ei astfel de ganduri? Oare lor le pasa de ce se va alege de amintirea lor dupa ce vantul timpurilor ii va matura? Uneori ma intreb daca nu sunt ametiti de traitul asta pe repede inainte...fara vreme pentru rasuflu,pentru digerat victorii personale,pentru experiente emotionale. Intr-un final,daca imi e permis sa fiu sincer,nici ca-mi pasa...nu sunt Iisus-ul lor sa le spun ce si cum sa faca. Placile le-au fost inmanate de Moise...fiecare sa faca ce pofteste.    Visele ne tin captivi. Timpul de citit proza,fie ea si scurta s-a dus.Si cu toate ca toate cuvintele din mine mi se zbat ca pestii pe uscat,precum un puls aritmic.Parabole,parabole si iar parabole.Si mii de metafore.Se presupune ca totul ar trebui sa fie usor,sau mai usor.Insa nimic nu se schimba.Cu sau fara ajutor,se inchid ochii si nu se mai acorda importanta. Sita prin care se cerne acum prezentul e modificata mult. Cei mari,care care au ceva de aratat dispar din amalgamul asta de car...

   Nu exista bine si rau.Ni se spune inca din copilarie de existenta acestor principii insa ele exista cu adevarat doar la stadiul de teorie.Nu exista lucruri precum om bun/om rau.Omul este.Atat.Catalogarea lui provine doar din actiunile pe care le desfasoara.Pentru ca orice lucru bun,in viziunea noastra,poate avea ceva rau in el.Si viceversa.Ce e drept,si societatea ne cam asalteaza,ne pune intr-o pozitie dificila de a admite tot felul de conceptii eronate,tampenii mediatice,neadevaruri generale.Insa asta nu o putem folosi ca scuza.Ne nastem,traim,iubim si murim...asa cum stim noi sa o facem mai bine.Din momentul in care incepem sa ne comparam cu ce vedem langa noi,din acel moment suntem pierduti.Pentru ca noi nu mai vrem nimic,noi incetam sa mai fim noi.Vrem doar sa fim ca ceilalti,sa avem ce au ei.Si nu e nimic altruist in asta.Un fel de auto-mutilare tacita.Nu mai avem timp sa ne ascultam eul timid care inca rezoneaza cu logicul si care ne intreaba sfios daca intr-adevar a...

   Ma simteam intocmai ca un robot.Nu-s multumit de ce am  debitat aici asa ca sterg.Reiau de la capat.Ma simt ca un robot.Asta era...nu ma multumea timpul folosit al verbului.Ma linistesc,mai trag un fum si ce crezi ca vad?Ditamai porcaria pe monitor.Recitesc - consecinta faptului de a fi uituc cronic.''Ma simt ca un robot.'' ? Mai nene,esti tampit? - imi urlu inauntrul meu.N-am idee cum se face asta ori cum ar putea fi posibila treaba.    In fine,am aere de scriitor sau ceva,dar din ala de da mediocritatea pe afara din el,un neica-nimeni cu vise mai mari chiar si decat proiectia lui pe pamant insorit.Un nenorocit,stirbit de dobitocie pasiva,rumegator de banal cotidian,anonim pe pamant cu o sumedenie de inchipuri efemere.Sterg.Observ ca sunt genial la asta.Adica poti arunca o adunare de litere aici,ele se unesc formeaza cuvinte,iar daca au sens si cineva chiar intelege ceva din acea adunare de cuvinte atunci esti calificat in oricare din cele doua tabere.Ori e...

   Ce daca e abia 05.15? Ce daca afara inca nu s-a luminat? Ce daca in casa am doar 17 grade? Putin imi pasa...eu ma ridic din pat...am zacut destul iar un ceai cald ar trebui sa-si faca efectul.Am de scris.Ce? - nici eu nu stiu.Cand? - nici atat.Probabil ca voi scrie orice.Asa m-am gandit...de fapt ganditul nu e bun.Perfect...ma contrazic in 2 propozitii.Nu e bai...punct si de la capat.Din vasta mea experienta cu femeile pe care nu le-am avut nu pentru ca nu le-as fi dorit suficient de mult ci pentru ca n-as fi stiut ce sa fac cu ele dupa ce le-as fi avut intr-un final,am concluzionat ca ganditul nu e bun.Sau ma rog,nu mereu ori nu mult.Putin asa,in doze mici,e ok,cred.Prea mult duce la dependenta,viata se scurge si solutii la problema ioc.Si daca nu se lasa cu rezolvari,atunci de ce sa mai gandim? Mai bine am face altceva,ceva la care ne pricepem cu adevarat.Cel mai la indemana obicei imi pare cititul.Si,pe modelul telespanic (sau telespanesc,whatever),nu pot zice decat atat...

    Nu tin minte cand am incetat sa mai tin minte.Am avut o perioada buna,chiar foarte buna,cand puteam tine minte orice.Nume,date personale,referinte,titluri si pasaje,fete de oameni si tipare.Si...dintr-o data,nimic.Am renuntat cumva la analogii.Am incetat sa mai compar situatiile ori oamenii cu ce stiam inainte.Poate pentru ca nimic sau nimeni nu seamana cu ce credeam ca stiu.Am renuntat de asemenea sa mai tin notite.Pentru ca poate am inceput sa urasc caietele pline de informatii utile azi si nefolositoare maine.Scrisul la calculator imi pare insensibil.Nu gasesc parghia aceea vibranta la care visez.Asadar...totul e blocat in mintea mea.In doua decenii de lectura am tot visat o singura privire.O privire potrivita din care sa se inteleaga tot ce am de spus.Insa pe masura ce am inaintat in varsta am ajuns sa-i dau dreptate lui Jean Genet si teoriei sale,conform careia,uneori impostura e mai reala,ori credibila daca vrei,decat modelul autentic.Evident ca odata cu acceptarea a...

   Te simteam grea pe pleoapele mele.Pentru ca ai venit cu tot cu bagajul in care ti-ai ingramadit toate cele 1000 de vise si sperante.Ai venit devreme,cand usile imi erau deschise in laturi.Cu musafirii nu ma port tocmai bine.Astfel incat m-am trezit cautandu-ti in valiza.Am rascolit printre visul de a avea totul,speranta ca va fi bine si am ajuns la dorinte si iluzii.Erau inghesuite intr-o cutiuta mica si ponosita.Ce m-a intrigat a fost faptul ca era atat de grea.Tu-mi umblai hai-hui prin inima si minte asa ca am avut timp s-o deschid.Am dat sa fug la masa,sa-mi scriu ca pentru mine ''de ce m-ai otravit?'',pentru ca sunt atat de uituc.Si ma simt atat de bine facand asta!E ca si cum uitarea asta este un fel de scut.Dar n-am apucat sa parcurg nici jumatate din distanta...tu negasind nimic de probat pe masura ta,ai plecat cu aceeasi graba cu care ai venit.Nu ti-ai luat ramas-bun ca alta data.Ai ales alta tinuta,alt tinut si dusa ai fost.Eu,schilodit de intrebari.Intelegi...

   Te-am observat din primul minut.Erai acolo,cuminte,ferindu-ti privirea de orice iti putea parea ostil.Chiar daca nimic nu ar fi putut ajunge la tine.Cu atitudinea glaciala afisata,cu oarece indiferenta,pe alocuri nepasare,pareai dintr-o alta lume.Si da,recunosc,m-a speriat un pic superioritatea dumitale.Insa mi-am revenit destul de repede.Stiam ca am o varsta destul de frageda pentru a ma intalni cu ingerii.Asa ca am inceput sa te studiez pe capitole.Ochii mi-o cereau,iti jur.De parca imi urlau ca scosi din minti: ''mai uita-te o data la ea si spune-ne ca ai mai vazut ceva atat de minunat.Pentru ca noi nu ne aducem aminte''.Devenisesi,intr-un timp atat de scurt,ca un drog pentru mine,asemeni apei de mare pentru naufragiati care o sorb in nestire in incercarea de a-si potoli setea.    Aveai o piele atat de alba si draguta incat m-am grabit sa concluzionez ca nici macar Soarele nu a indraznit sa te dezmierde cu ale sale raze.Imi pareai mai degraba o bijuterie scoas...

   Noi nu ne stim.Ne citim,ne auzim,ne studiem,ne lasam indusi in eroare de orice artificiu dar nu ne stim.Nu ne vom sti,nu vom afla niciodata rezultatul ecuatiei de langa noi.Daca te cunosc?Putin probabil...stiu insa cateva lucruri despre tine.De exemplu stiu ca urasti ploaia tomnatica,stiu ca gasesti umbrela ca fiind un accesoriu sexy,stiu ca-ti place sa joci roluri,stiu ca-ti place viteza.    Tu ma cunosti? Putin probabil...insa stii cateva lucruri despre mine.De exemplu stii ca urasc minciuna,stii ca am indoieli despre orice poate parea bun,stii ca sunt de parere ca lucrurile bune sunt cele mai uitabile.    Nu stiu de ce ti-ai luat ''te iubesc''-ul inapoi.Insa,intr-un ciudat fel,parca sunt mai linistit asa.Orice minciuna pentru urechile mele este ca un piron in trupul Mesiei.Nu-mi pare rau deloc. Nici ca te-am ascultat,nici ca te-am crezut,nici ca am sperat ca minciuna ta poate fi adevarul meu.Nici ca am ales calea usoara,nici ca ai plecat,nici ca am ...

- Dar...spuneai ca ma iubești. - Draga,te rog...hai sa lasam copilariile astea.Mai bine vino lângă mine,la fereastra sa urmărim ploaia. - Ploaie? Ce ploaie? Era un soare orbitor,teribil de deranjant,cum rar am văzut în ultimii ani...dar mai deranjant e felul tău în care încerci sa deviezi discuția într-un punct mort. - Esti naiv...despre asta e vorba; nu vezi? - ploua...iar Soarele e la locul lui. Si primul cuvant care mi-a venit in minte : premeditare.Recunosc ca nu am vazut asta venind.Privitul in ansamblu nu a fost niciodata punctul meu forte. Daca e ceva ce am retinut din tot ce are legatura cu Eminescu atunci cu siguranta este asta : carpe diem.Insa nu mai era nimic de spus.Procesul se derulase deja,verdictul fusese dat,nu mai ramasese decat sa se puna in aplicare.Restul zilei mi l-am petrecut cu fata lipita de geam,ascultand ritmul ploii.Ochii ii tineam inchisi cu aceeasi incapatanare cu care ii tinusem deschisi pana acum,in opinia mea.Niciodata nu am vazut...